Când speranțele s-au făcut cenușă și îți scapă printre degete, lasă-le purtate de vânt. Lasă-le să se întoarcă de unde au venit, să se așeze și să dea viață altora. E primăvară!

Când timpul s-a scurs deloc lin, cu urme pe chip și dâre în suflet, lasă-l să curgă și să spele urmele neîmplinirii. Lasă-l, căci n-a fost timpul tău, lasă-l căci urmează…

Când primăvara dă semne să apară, nu trage iarna de mânecă să rămână și nu-i închide soarelui draperiile în nas, ești frumoasă, doar pentru ce te-ai ascunde? Fă curățenie în tine, șterge praful de pe amintiri, scoate-le de acolo și lasă-le să fie bibelouri în viața ta, căci sunt ale tale și nu știu dacă ți-ai dat seama, dar sunt opere de artă, clădite pe emoții și șlefuite cu suflet de femeie. Tu, femeie, ești o piesă de artă în sine și nu prin cum arăți, ci prin cum ai fost construită, în timp, cu nervi, cu dezamăgiri și din cele mai pure emoții. Tu ești trăire, iar asta înseamnă artă. Pregătește-te acum să strălucești, să fii admirată și să trezești mai departe emoție.

Ordonează gândurile, bagă la naftalină „ce ar fi fost dacă”-urile, caută-te prin fiecare colț și ai să vezi că te vei găsi magică și încântătoare pentru tine, dar ia închipuie-ți cum vei fi pentru restul oamenilor! Curăță fiecare pată de neîncredere, lasă la înmuiat petele vechi și dacă nu vor să se ducă, inspiră adânc, așază-le în sacii cu haine vechi și trage pe tine o bluză colorată, nouă, care să nu îți amintească de nimeni, scoate pieptul în față și ridică bărbia. Tu trebuie să vezi mai departe de pașii pe care îi faci acum.

Scutură covoarele de pașii celor ce ți-au trecut pragul, găsește un miros nou pe care să îl pui în casă, care să fie al tău și neatins de nimeni, care să nu-ți servească nicio îmbrățișare sau ținere de mână din trecut. Nu aștepta să primești flori, e posibil să întârzie sau e posibil să nu fie cele pe care ți le dorești. Amintește-ți că oamenii care urmează să vină nu îți știu preferințele și e minunat, așa lași loc surprinderii în viața ta, lași loc poveștilor care pot începe altfel. Fugi și cumpără niște flori, așază-le în vază sau la geamul proaspăt șters de trecut și lasă-le să îți șoptească începutul.

Când nu mai știi ce să faci, fă-ți o promisiune. Promite-ți să te ierți și promite-ți să te iubești. Promite-ți să găsești fericirea în tine, pentru ca mai apoi când vor apărea oameni, să îi înviți să rămână pentru ce sunt ei și nu pentru cum te-ar putea face fericită. Iar ei să decidă să rămână pentru că pot ține pasul cu tine, pentru că puteți face lucruri mărețe împreună, fără să stați să faceți curățenie unul în viețile celuilalt.

Acum fugi la oglindă. Ia rujul și pune pe buza de sus niște speranță și puțină răbdare la colțuri. Buza de jos contureaz-o cu iubire, cu iertare și multă încredere pe mijloc. Unește-le să se uniformizeze bine. Zâmbește să se mărească. A venit primăvara, femeie! Pune naiba ceva frumos pe tine să scoată ochii aceia minunați în evidență și ieși afară și sărută pe cineva! Ești magică! Poartă-te ca atare!

AFZ

 

 

Comentarii

comentarii

Written by Andra FaraZahar
Din suflet mi-am făcut stilou, iar din scrum cerneală. Din orice scrum, dar nu de zahăr. Fără îndulcitori, fără conservanţi vi le spun verde în suflet. De mă vei vrea, de ma vei urî sau mă vei devora, fă-o cu înverșunare, oricum niciunul nu știm care cine suntem.