Când ești domnișoară de onoare, situația devine cu cântec, la propriu și la figurat. Dovadă stă faptul că abia acum m-am pus pe picioare să scriu articolul și mi s-a format reflex să merg pe vârfuri după 14 ore de tocuri, ca să nu mai zic că scriu mai mult cu stânga, dreapta e moartă. Nu știu dacă în lumânările ălea mari și frumoase stau kilograme de plumb sau nu, dar treaba e că merg într-o parte.

Nunțile sunt super când nu sunt ale tale sau când nu ești în organizare. Mă scuzați că am folosit pluralul, nu mă înțelegeți greșit, că vă doresc una singură, una și bună. Ah, și când ai în ce să te îmbraci, când știi că ai echipament de nuntă, nu te mai atinge nimic. Și acu’, domnișoară de onoare fiind, trebuie să fii a 3-a mai cu moț după mireasă și după nașă. Apoi, femeie fiind, nu poți să te duci cu o rochie pe care au mai văzut-o 3 persoane la o nuntă trecută, plus că trebuie să dai și Facebook-ului ceva nou de like-uit. Buun. Și iau eu frumos 2 site-uri ăle mai mari și ăle mai late și m-apuc și caut. Și caut, și caut, și toate rochiile care îmi plăceau ori erau albe, lucru nerecomandat când nu ești tu mireasă, dacă nu vrei să îți ureze lumea să ai copii frumoși când tu nu ți-i dorești și să nu-ti arunce mireasa cu buchetul între ochi, ori nu aveau mărimi. Asta se întâmpla cu o săptămână jumătate înainte de paranghelie. Și printre 200 de tab-uri deschise îmi sare una în ochi, frumoasă, verde, scurtă cu dantelă. Și mai găsesc și încă una lungă. Zic, gata! M-am aranjat. N-a durat decât 3 zile, era deja record. Veselie! Și zic uite mă, că cer și dimensiunile și n-are ce să nu fie ok. Și acum n-aveam centimetru și ia și scoate șiretul și măsoară-te și apoi ia rigla și mai ia șiretul o dată că nu te-a dus capul să îi faci semn și în fine, sun, să fiu sigură.  Le dau și dimensiuni și le plătesc și taxă de urgență să vină cât mai repede, domnii foarte ocupați fiind, n-am înțeles ulterior cine se înghesuia să cumpere, probabil tot căscate ca mine de s-au trezit că vine nunta și n-au costum de ski, ori tot la fel la prima entuziasmare. Și acum dacă am comandat, mă potolesc, mă apuc și de cheltuit bani pe bijuterii să se asorteze, pfai să vezi ce-i dau p-ăia pe toți pe spate. Gândeam eu.

Și sună curierul după 5 zile, era deja marți, sâmbătă era nebunia. Și țopăiam eu fericită, că am rochie, îi plătesc lui nenea, nenea pleacă și mă năpustesc să deschid coletul. Știți sentimentul ăla când la examen din 120 de subiecte învățate, nu ai mai avut timp de al 120-lea și îți vine foaia în față și fix ăla a picat? Eh, la fel mi-a picat mie cerul în cap. Dau să scot cârpișoara… Mă fraților, nici de pomană nu puteai să dai așa ceva, că te bate ăl de sus, darămite pe bani. Pe lângă faptul că trebuia să mai stau la dieta vreo 2 luni să intru în ea, avea o dantelă d-aia ca ultima perdea măcinată de timp, de nici la mort nu puteai să o pui, iar daltonistă nu mă știu, dar pe cuvânt că ăla sigur nu era verde. Mă și nici ieftină nu fusese. Ce să mai, șoc și groază! Anulez comanda cealaltă, putea să vină rochia rochiilor că nu-mi mai trebuia și fug în mall. Ori erau prea scurte, ori arătam ca sacul de cartofi în ele, ori scăpate în cazanul cu prost gust, ori dacă îmi plăcea, rochie mâncam pe pâine 3 luni mai departe.

Era miercuri. Zic gata, resemnată, să mă vezi la nuntă în  jeanși rupți și teniși. Și mă sună Mihai, un prieten bun, cu dor de caterincă:

-Ce faci tâmpito, hai să te scot un pic în lume la o cafea!

-Lasă-mă să sunt supărată moartă coaptă, nu-mi arde.

-Cum îl cheamă, pe cine căpăcesc?

-Bă, e nuntă mare în familion și am rămas în curu’ gol, nu am rochie!!!

-I-auzi, te întorci și cu 3 cereri în căsătorie de acolo!

Și când să mă pregătesc să îi zic una, îmi zice:

-Hai că o sun pe prietena mea care are atelier și are și pe stoc și vii și te uiți și sigur găsești.

Ce să îi mai zic, în afară de urări de sănătate, îmi dă adresa și fug acolo cu 30 de închinăciuni pe drum.  Și ajung acolo. Atunci am zis că D-zeu chiar există! Nu doar că am găsit , dar aveam de ales între două, trei de fapt, dar una mai necesita modificări pe care doamna de acolo, super drăguță, a zis că mi le face într-o zi, dar nu mai puteam, voiam să mă știu cu rochie și gata. Și am fost la nuntă, fraților, cu rochie roz pal din satin și mânecă din dantelă fină și frumoasă și cu fiecare compliment primit, beam din pahar și ziceam în gând „Doamne, trăiască Bahmuatelier.ro 1000 de ani” și că o să recomand tuturor prietenelor mele care își caută rochii de orice fel, orice model, dar nu cârpe.  Ah, și Mihai, îi mulțumesc și lui Mihai. 😀  E înalt, deștept, amuzant, fetelor care sunteți single? 😀

Rochița o vedeți în poză și o găsiți aici: http://www.bahmuatelier.ro/produs/rochie-bahmu-atelier-cod-496/

 

Comentarii

comentarii

Written by Andra FaraZahar
Din suflet mi-am făcut stilou, iar din scrum cerneală. Din orice scrum, dar nu de zahăr. Fără îndulcitori, fără conservanţi vi le spun verde în suflet. De mă vei vrea, de ma vei urî sau mă vei devora, fă-o cu înverșunare, oricum niciunul nu știm care cine suntem.