Lovindu-mă de o urgență, am postat un anunț cum că aș avea nevoie de un om care sa se ocupe de mentenanța unui site. Nu ăsta pe care vă scriu. Altul.  Și ca orice om, a cărui afacere, bișnițăreală, troc, cum vreți voi să îi spuneți, depinde de site, am avut 3 pretenții de la omul cu pricina:

1) să știe. Mi-am dorit pentru trebușoara asta în care sunt implicată, un om care să știe. Mie la momentul ăsta, asta îmi trebuia, un profesionist. Poate dacă aveam firmă cu profilul ăsta de IT și mi-ar fi adus profit, l-aș fi luat și fără să știe și l-aș fi train-uit, habar n-am. Dar n-am. Așa că mi-au trebuit doar serviciile lui, cât mai bune, pentru că repet, de serviciile lui depindeau toate celelalte, care servicii nu erau nici plătite cu saci de cartofi, nici cu bilete la film, ba chiar am cerut o ofertă omului. Să o zică, să o scrie, să o explice cum știe el, așa cum crede el de cuviință și cum își apreciază el munca lui. De-a lungul timpului de când vă sâcâi la cap pe aici pe net, am întâlnit mulți oameni care știu, mulți oameni competenți, dar care nu aveau timp sau chef. Unii mi-au zis că nu se poate, cu alții am pornit la drum și mi-am dat seama singură că nu se poate. Așa că mi-am mai dorit și

2) să fie prompt când vine vorba de ce are de făcut. Păi de ce? Păi simplu, că dacă eu am un produs sau serviciu pe care îl vând în data de X, peste o lună, conform unui calendar și unei agende stabilite acum câteva luni, împreuna cu altele,  azi trimit vorbă omului care se ocupă de site, omului care se ocupă de grafică și oamenilor care se ocupă de promovare și etc și un deadline de comun acord stabilit cu toată lumea. În prostia mea, am avut pretenția în anunț, na, așa m-am gândit eu cu căpșorul meu că dacă omul cu grafica poate sa fie prompt, oamenii cu marketingul la fel, ăia cu textele la fel, tot la fel ar trebui să fie și ceilalți oameni, indiferent care ce face la proiectul respectiv. Și când asamblezi mașina, degeaba e tabla gata dacă motorul stă la descântat. Sigur, nu sunt exagerată, pot înțelege o întârziere de o zi, două, hai trei, dacă apare ceva. Și așa că am cerut în anunț o a doua pretenție, ca omul să facă ce are de făcut în timp util, ca toți ceilalți din echipă, cum probabil cere orice om care angajează. Că dacă eu îți cer acum și tu îmi faci peste 3 luni, timp în care eu plătesc toți ceilalți oameni care așteaptă după tine și timp în care am cheltuieli și noi toți stăm pe loc, păi mai bine ne apucăm cu toții de pus cartofi și crescut legume bio, timp în care stăm cu burta la soare. Nu? Și ca să evităm frecușul, mai bine caut un om organizat, ca să nu ne ardem totuși burțile la soare. Oi fi eu nebună, cine știe.

și 3) să comunice. De ce? Păi pentru că nu lucrează singur în peșteră și pentru că din nou de asta depind toate celelalte. A apărut o problemă, dai mail, suni dacă îți e lene. „bă Drăcinica, uite, și-a vârât dracu’ coada, mai durează 1 zi, 5, 7, 10 zile să fac asta și asta și asta.” „S-a întâmplat că mama lu’ fratele lu’ unchiu’ a căzut într-un canal în Honolulu și trebuie să plec în 3 zile, ai nevoie de ceva până atunci, zic să nu te las cu curu’ în baltă?”. Sau „nenea care să ocupă de număratul pixurilor nu mi-a trimis pixul care trebuie”. Înțelegi? Pentru că degeaba are capul cât casa de informație, nu doarme noaptea să facă ce trebuie, dacă nu spune ce ofuri are și aflu abia când îmi vine să arunc cu el pe geam.

Și în baza acestor raționamente, am dat un anunț. Un anunț, n-am dat în cap. Mă și au apărut tot felul de tăietori de frunze la câini cu mucii bulbuci la nas de plictiseală, urlând de acolo de la umbra nucului că am pretenții.  Păi am pretenții normale mă și d-aia vă plângeți că nu găsiți locuri de muncă. Și vorbesc la general acum, că în mare parte mi-au răspuns oameni care n-aveau nici în clin, nici în mânecă cu anunțul, cu domeniul.  Oriunde v-ați angaja sau cu oricine ați colabora, pe orice faceți voi acolo, în orice domeniu, omul ăla care vă dă bani are și el 3 pretenții: să știi, să faci (zilele astea, dar nu zilele astea până-n Sfântu’ Așteaptă) și să spui. Iar dacă nu știi, să vrei să știi. (aici nu este cazul anunțului meu). Dar când eu plec să mă angajez, dă Doamne să nu găsesc și dacă găsesc să fie un fel de „pică pară mălăiață în gura lu’ Nătăfleață”, apăi somn ușor și spor la dat din gură de pe margini și vai! ce grea e viața. D-aia suntem de râsul curcilor, că munca bine făcută, indiferent care ar fi ea, ne pare o pretenție exagerată, intră deja la capitolul performanță să faci ce îi spui omului că faci. Vai de capul vostru!

Pe de altă parte, dacă aveți nevoie de it-isti, web developeri sau cum le mai zice, mă puteți contacta că am o listă impresionantă.

 

Comentarii

comentarii

Written by Andra FaraZahar
Din suflet mi-am făcut stilou, iar din scrum cerneală. Din orice scrum, dar nu de zahăr. Fără îndulcitori, fără conservanţi vi le spun verde în suflet. De mă vei vrea, de ma vei urî sau mă vei devora, fă-o cu înverșunare, oricum niciunul nu știm care cine suntem.