Dacă ai fi femeie, ți-ar trebui bărbatul care a trecut prin toate și acum știe. Ți-ar trebui bărbatul care și-a finalizat scopul de a face o listă cu nume, un bărbat care s-a săturat să fie iubit de superficiale, un bărbat care a ajuns la concluzia că un lucru dulce gustat la infinit ajunge să nu îl mai simtă dulce, un bărbat cu simțurile primare alterate, sătul să învelească sâni cu palmele, ale căror nume nu și le mai amintește, un bărbat însetat să simtă cu sufletul. Ți-ar trebui un bărbat care își dorește un ACASĂ cu fotografii, un bărbat care se simte singur cu aceiași prieteni, cu care a împărțit atâtea femei și cu care a făcut echipă bună la atâtea ieșiri, înșelând femei. Un bărbat cu păcate, care a învățat că dacă îți câștigă trupul și aparent sufletul prin cadouri, nu îl hrănește și pe al lui, un bărbat căruia nu i-au mai rămas decât sinceritatea, banii și el. Unul care a avut timp să fie dezamăgit, care a avut timp să greșească, care s-a speriat o dată de iubire, și-a blestemat și s-a tratat cu femei și și-a jurat să nu o mai facă. Și-a jurat să nu mai piardă.

Ți-ai dori bărbatul ud de lacrimi de femeie în diverse anotimpuri, care știe acum că femeia nu o schimbi în funcție de cum bate vântul, cald sau rece. Un bărbat căruia i-a plecat femeia pe timp de secetă sau care s-a învelit cu femei pe timp de iarnă, care a fost singur printre străine, pentru ca, mai apoi, să fie el singur cu el în fața oglinzii, învățând să își fie suficient și să își răspundă singur la întrebări. Unul care a avut timp să fie scârbit de femei și de el, care a avut timp să învețe FEMEIA în diversele ei forme, care a învățat că e periculos să dăruiești femeilor ce le trebuie, dacă nu intenționezi să rămâi. Un bărbat căruia i s-au dăruit câteva femei și a realizat, în sfârșit, că la vremea când lumea instala binele, el era avid de „cunoaștere”.

Bărbatul, care a ajuns să fie bărbat, va simți fără să întrebe. Va simți femeia când e nemulțumită și nu îi va reproșa că e femeie, va avea el așii lui în mâneca, lăsați de celelalte femei, prin care va drege asta cu tact, pe tăcute și zâmbind. Nu va căuta să înțeleagă natura ei de femeie, căci nu o va putea schimba, oricum, ci va căuta să o liniștească așa cum e. Va ști până unde și până când. Va înțelege răsfățul și pisiceala și va înțelege și sindromul premenstrual. Va ști când să aibă răbdare, pentru că, alții, înaintea lui au sădit nesiguranță și va umple goluri ușor și pe nesimțite. Va ști și când să dea de pământ cu tine să te trezești, dar o va face subtil, eventual printr-o lecție de care nu îți va spune vreodată. Va ști când să te privească și să o facă în așa fel încât să nu îți dai seama. Va ști să domine inteligent și fără să te frustreze și va ști să te lase să crești, să fii femeie. Va fi învățat să aibă încredere în el și nu va avea o problemă să ieși cu X, iar dacă va vrea să știe cine e X, va fi pentru a ști pe cine cotonogește dacă nu ajungi întreagă acasă.

Dacă ai fi femeie ți-ai dori golanul care a aflat. Ți-ai dori golanul care a învățat. A învățat să se dăruiască, dar să rămână bărbat. Îți vei dori golanul obosit de atâta viață, care nu te va asalta cu urși de pluși și nici cu sute de flori, pentru că, de data asta, nu mai are un scop, pentru că le-a făcut și știe că, dacă nu e convins că te vrea, nu ar vrea să te entuziasmeze degeaba. Știe că nu îi mai plac lucrurile complicate și că nu e nimic mai crud decât să atingi inima unei femei, dacă nu ai de gând să o muți în tine. Ți-ai dori golanul care a învățat să nu mai spună lucruri pe care nu le crede, care nu va alerga să îți facă promisiuni, ci va sta pe loc să te cunoască, fără să garanteze nimic.

Ți-ai dori bărbatul ăla căruia să te dăruiești, căruia să îi trebuiască femeia toată. Dacă ai fi femeie, ți-ai dori omul caruia să ii fii câine credincios. Da, femeia este un câine credincios câtă vreme ție, bărbatule, ea îți trebuie TOATĂ. Și cărui bărbat nu i-ar trebui mai mult de o halcă de carne, decât celui care a avut timp să fie măcelar de top? Decât celui care s-a plictisit să obțină trupuri. Iar dacă ea, femeia, nu e toată, el o va construi mai departe. Va ști să construiască încrederea, dacă vreun puștan a cinutit-o înainte și o va face deși va ști că e periculos pentru el. Își va asuma, așa cum fac bărbații.

Un bărbat adevărat, cum îi ziceți voi, va ști că o femeie cu capul în pământ nu poate fi femeia puternică necesară oricărui bărbat puternic și nici în cratiță nu poate mesteca bine, dacă stă ascunsă în ea. Până și lenjeria de pat o va pune stângace și îți va arde cămășile cu gândul la ce ar putea ea să fie, dacă tu i-ai fi ascultat visele și ai fi împins-o înspre ele, ținând-o de mână. Unui bărbat care se poate numi bărbat, nu îi va fi frică niciodată să îi dea aripi femeii de lângă el, o dată pentru că e important pentru ea și apoi pentru că la întrebarea ”Cu ce se ocupă iubita ta”, va răspunde mândru și împlinit : ”Cu ce vrea și și-a dorit”. Și toată lumea va zâmbi, ea prima. Ei sunt bărbații care se îndrăgosesc de felul elegant în care gândește o femeie, sunt bărbații pe care nu îi mai mulțumește doar ambalajul, deși important și acesta. Sunt cei care caută dar nu cei și care fac ceva în sensul acesta, nu își mai bagă coada să posede doar de dragul orgoliului, sunt cei care privesc și înțeleg, iar tu, femeie, când vei trece „prin fața” acestui bărbat dacă te va opri, să fii sigură atunci când te „oprești”, că tu ești cea PREGĂTITĂ.

Ți-ar trebui golanul inteligent, care va ști să iubească fără să sufoce, să iubească fără să subjuge, să iubească arătând, sa te țină de mână și să te lase să fii tu femeie, în cel mai pur mod în care poate fi femeia și să nu îți lase impresia că greșești undeva făcând asta, iar pentru asta ar trebui să te asculte.Să te asculte și când bați câmpii și când spui adevăruri. Ți-ar trebui un bărbat mai bărbat ca tine, care să știe, să știe să ia decizii și să știe să se raporteze la tine când o face. Un golan care ȘI-A DAT SEAMA și, atunci, te va vrea fericită, nu supusă. Abia atunci bărbatul va fi ajuns bărbat, când va fi învățat să facă o femeie fericită. Când va ști că să iubești e floare la ureche, să stai într-o relație, însă, e complicăciunea dracului și nu își va pune nădejdea în femeie când vine vorba de asta.

Dacă ai fi femeie, ți-ar trebui golanul manierat până la capăt, care, atunci când nu vă veți mai trebui, îți va ține ușa la plecare și îți va prelua povara bagajelor. Care îți va deschide portiera la mașină, la fel cum a făcut-o când te-a întâlnit prima dată. Care și-ar stăpâni furia cu palmele deschise, pentru că ți-a purtat sufletul în palmă și n-ar cuteza să îl strivească. Care ți-ar păstra cadourile și nu ți le-ar trânti în bagaj, de frică că îi va fi greu cu ele. Bărbatul care să își asume amintirile ca parte din viața lui, nu contează unde le aruncă, dar să le arunce în viața lui. Bărbatul care ți-ar fi acolo, până la momentul când vă veți da mâna și vă înapoiați sufletele, privindu-vă în ochi. Ne-ar trebui tuturor bărbatul care să fi învățat că, pe lângă morminte, treci cu flori și cu resemnare, nu cu huiduieli și furie, indiferent ce-ar fi murit în noi. Bărbatul care să fie bărbat până la capăt.

Dacă ai fi femeie, ți-ai dori golanul care „a înțeles”. Dar nu ești femeie și nicio femeie nu îți poate explica asta, doar timpul și pierderea lor, căci noi, femeile, nu putem aștepta să vă dați seama.

Iar dacă se întâmplă să fii golanul care a înțeles, felicitări golancei care merge la brațul tău.

Comentarii

comentarii

Written by Andra FaraZahar
Din suflet mi-am făcut stilou, iar din scrum cerneală. Din orice scrum, dar nu de zahăr. Fără îndulcitori, fără conservanţi vi le spun verde în suflet. De mă vei vrea, de ma vei urî sau mă vei devora, fă-o cu înverșunare, oricum niciunul nu știm care cine suntem.