Câteodată nu le trebuie, câteodată e prea mult pentru cât vor sau pentru cât pot să ducă. Câteodată nu au ochi să o vadă sau inimă s-o creadă. Unii sunt prea răniți, încă, să își deschidă brațele iubirii, alții se răsfață și cred că o vor găsi tot acolo. Unii n-au întâlnit-o niciodată și nu știu că fug de ceva ce le face bine, iar alții primesc din mai multe părți. Unii cară cu ei iubiri neîmplinite ce nu lasă loc fericirii, alții își prețuiesc mai mult orgoliul și imaginea în fața celorlalți masculi și găsesc iubirea ca pe o formă de diminuare a bărbăției. Sunt unii care nu caută femei, ci bucăți de carne și sunt alții care nu le mai simt gustul de cât de mult s-au înfruptat.

Se mai întâmplă și să caute FEMEIA de multă vreme și să se fi împăcat cu gândul că nu există, să fi obosit să se oprească din drum și să acorde șanse. Se mai întâmplă ca și bărbații să mai obosească. Și cum ochelari pentru iubire nu s-au inventat încă, trec cu ochii miciți de căutare pe lângă ea și pleacă. Se mai întâmplă. Se mai întâmplă și să o găsească și să descopere că FEMEIA nu vine cu instrucțiuni la pachet, să simtă neputință și să dea să plece din fața iubirii. Se mai întâmplă. Mai depinde și de momentul în care apar sau în care pleacă. Se mai întâmplă să îi găsești în perioada în care își fac lista cu nume, până pe la vreo 25 de ani sau să plece în perioada în care trebuie să își reîntărească încrederea, tot cu o lista de nume, pe la 40. Și atunci îți pun iubirea pe listă și pleacă. Se mai întâmplă.

De ce fug bărbații de iubire? Se întâmplă să fugă din teamă, din nesiguranța lor sau din nesiguranța femeii. Nu doar nesiguranța pe care o transmite ea, când întorc capul după ea alți bărbați, ci nesiguranța ca ea nu s-ar descurca în lipsa bărbatului. Ați văzut, vreodată, expresia de pe fața unui bărbat care știe că femeia de lângă el nu poate avea grijă de ea, atunci când el nu va putea? E un tablou dezolant.

Nici ei nu mai știu cum ar vrea femeia, să fie independentă dar nu foarte independentă, să fie frumoasă dar să stea cu capul în pământ, să fie deșteaptă dar să facă pe proasta din când în când să nu-i eclipseze, să îi cocoloșească dar să nu le fie mame. Nici noi nu mai știm cum să le fim femei, să-i iubim dar să nu le arătăm toată iubirea, să fim demne dar nu foarte, că trezim suspiciune, să le fii amantă dar, iarăși, cu măsură că trebuie să fii și nevastă, să te joci cu mintea lor dar nu prea mult că apoi e greu s-o mai întorci, să fie și puțin geloși dar nu foarte, că apoi îți sunt îndoielnice moravurile. Să poți lua decizii dar sa îl lași pe el s-o facă, că iar atentezi la bărbăția lui, să poți să porți o conversație, dar niciodată mai bine ca el, să calci apăsat dar să-l ții de mână când o faci. Mă, dar bărbați mai devenim și noi?

De ce fug bărbații de iubire? Fug din neputință, fug de responsabilitate. Să ai responsabilitatea unui suflet e lucru mare și puțini sunt aceia care au ajuns la maturitatea necesară să și-o asume pe deplin., indiferent de vârstă. Bărbații fug dinspre o femeie către altă femeie, iar iubirea se mai întâmplă să le stea în drum și din prea mare elan…o calcă. Se mai întâmplă. De ce fug bărbații de iubire? Poate pentru că nu sunt atât de bărbați pe cât am fi sperat noi și poate că nici noi sau unele din noi, care le-am trecut prin mână, n-am fost îndeajuns de femei. Oricum ar fi, e un fel de selecție naturală și când o ia la 60 m garduri îi faci galerie, nu îl tragi de mânecă, nu contează cât de vinovată te simți tu. Se mai întâmplă.

Dacă se întâmplă să știi vreun bărbat care fuge cu iubirea în urma lui, lasă-l să fugă tare, căci dacă l-ai întoarce, fie ar distruge-o, fie n-ar ști ce să facă cu ea, fie o va înlocui cu respect. Iar respectul în schimbul iubirii înseamnă obișnuință, înseamnă lașitate, înseamnă comoditate ascunsă, care e mai cruntă decât fuga. Ați văzut vreodată expresia de pe fața unei femei care iubește în gol? E un tablou dezolant.

Și dacă nici varianta cea mai buna cu respectul nu este, păi ducă-se și să se-ntoarcă atunci când o deveni bărbat. Să se întoarcă, pentru că ți-e dator. Ți-e dator sa-i trântești ușa în nas.

De ce fug bărbații de iubire? Pentru că, în timp, trebuie să devină și ei bărbați. Cam cât suflet de femeie îi ajunge unui bărbat să devină bărbat și cam cât suflet de bărbat îi trebuie unei femei să nu-i mai trebuiască niciodată?

Comentarii

comentarii

Written by Andra FaraZahar
Din suflet mi-am făcut stilou, iar din scrum cerneală. Din orice scrum, dar nu de zahăr. Fără îndulcitori, fără conservanţi vi le spun verde în suflet. De mă vei vrea, de ma vei urî sau mă vei devora, fă-o cu înverșunare, oricum niciunul nu știm care cine suntem.