E vina voastră că vă înșală bărbatul?

– S-au întrebat ei oare vreodată câta energie și iubire trebuie să zacă în tine să fie și cămășile apretate și călcate și mâncarea gata și vasele spălate și rufele întinse și lenjeria de pat schimbată și baia curată și prosoapele la linie și lecțiile copilului făcute și părul aranjat și tu să fii epilată și să nu te doară capul? Or fi înțeles ei că ți-ar conveni de zece ori mai mult să stai în fiecare zi la sală, să ți se contureze abdomenul, să ți se subțieze picioarele și să emani încredere și siguranță atunci când calci, când calci pe toc nu cămăși, și lumea să întoarcă privirea după tine? Or fi înțeles ei că nici tu nu îți dorești sub nicio formă celulita și că te dai jos de pe cântar cu o gheară în suflet că sunt acolo în lume femei exact cum își dorește bărbatul tău? Or fi înțeles ei cât de greu e să fii și independentă și căsătorită și mamă și FEMEIE pentru el? Nu știu dacă s-au întrebat, dar știu că au întrebări multe: unde mi-ai pus treningul gri? Știi cumva unde îmi e cureaua maro? Când mai faci și tu o plăcintă cu mere? Or să vină săptămâna viitoare la masă Xuleștii…

– Termini? Pe bune! Nu-ți dorești celulita, o dai jos. „Nu fac nicio plăcintă pentru că am programare la salon, iar pe Xuleștii poți să îi scoți la restaurant dacă ții neaparat să îi vezi!” Poți spune liniștită. Ție îți spui așa, lui nu îi dai explicații, în fața lui apari frumoasă și plină de încredere și nici nu or să-i mai trebuiască. Nu, ei nu își pun 3000 de întrebări, că nu sunt femei, ei sunt bărbați și sunt comozi. La ei e simplu, dacă n-au își iau, dacă n-au la tine își iau din altă parte. Lasă-mă cu moralitatea, cu raționalul, cu respectul, că niciuna din ăstea nu le umple golurile, lipsurile și nu le sting frustrările, mai ales dacă le alimentezi cu anii cu „iubire” d-asta. Tu zici că faci bine ce faci, dar faci rău. Când le faci pe toate astea și ai ajuns să te plângi ca mai sus, adică să te victimizezi, poți fi sigură că te înșală. Doar nu sunt psihopați să le trebuiască victime, sunt bărbați și le trebuie femei. Degeaba le faci pe toate în speranța să fie bine și să fiți toți fericiți, dacă lui îi lipsește FEMEIA! Dacă tu nu-ți găsești timp și energie să fii femeie, el își va găsi timp și energie pentru alta care e și apoi îi găsești mesaje în telefon și vai! ce nedreaptă e viața asta! Și vă înțeleg pe amândoi, că nu de-asta v-ați luat. Tu nu sperai să fii sclava Izaura și el nu spera să ajungi să îl neglijezi atât de tare, pentru că el așa se simte, neglijat. Și să mă lași cu „dacă mă iubește nu mă înșală” că atunci când îi mor toate simțurile când tu defilezi în chiloți moartea pasiunii și haine adio tinerețe se duce dracului și mama ei de iubire. Când îl toci la cap să nu intre încălțat că ai dat cu aspiratorul, că să aibă grijă să nu păteze fața de masă, că se udă masa de la apa care se scurge de pe bere, că iar a reușit să păteze cămașa și vai cum mai scoți tu pata, când discuțiile voastre se rezumă la asta, atunci fii sigură că te înșală. Când prietenii tăi cei mai buni sunt produsele de curățenie și când în loc să stai dreaptă cu pieptul înainte și mândră, tu stai cocoșată pe oale și crătiți, atunci să fii sigură că te înșală. Când stai să lustruiești frenetic podele în speranța că îți vei curăța și sufletul, fii sigură că te înșală. Hai, pe bune, în ziua de azi stai să freci casa? Trebuie să le facă cineva și pe astea, vei spune! Dar de ce nu se împart sarcinile? Nu vrea? Să își ia menajeră! Nu vrea nici asta? O plătești tu, te va costa mai puțin decât relația ta, crede-mă. Nu în asta stă valoarea ta ca femeie, el nu o să aprecieze oricum, pentru că, ce crezi, nu prea o să stea pe acasă să vadă. E de ajuns să vadă că știi, că poți, că vrei, dar până la limita la care te anulezi ca femeie.

Ei nu cer mult, suratelor, cer să fiți femei, nu sclave. Nu le trebuie gospodine, le trebuie mintea antrenată. Știți glumița aia că dacă nu știe ce culoare au ochii tăi la prima întâlnire înseamnă că ai sâni mari? Proastă glumița, dar spune un adevăr despre ei, deci pe același principiu, tu că ești femeie și posesoare de toate cele, poți să îi scoți noțiunea de „praf” din cap, poate vrea să șteargă praful cu tine… Sigur, nu zic să cadă casa pe voi și să crească vietăți pe lângă voi, presupun că nu e necesar să mă explic prea mult. În orice caz, pasiunea, dacă moare, cu greu o mai trezești, nu imposibil, dar o trezești greu. De obicei după divorț, când îți reorientezi interesul către saloane, haine, bijuterii, lenjerie intimă etc.

E vina voastră că vă înșală bărbatul? Firește că e vina voastră, voi îl trimiteți la alta cu hainele călcate și apretate și cu ciorba la pachet, voi sărutându-l în ușă cu șorțul pe voi, voi tratându-i ca pe niște inapți, handicapați și că îi învățați să fie așa, creându-le senzația de dependeță. Este o metaforă, domnilor, nu mă răstigniți. Ghici ce, o menajeră v-ar putea lua locul oricând și el va putea fi fericit, liniștit cu o FEMEIE aranjată, care trezește în el dorință, care le ascute simțurile nu care le îngroapă, care îi face să se simtă bărbați, care nu îi face dependenți și care, tocmai aici e secretul, le oferă libertatea să se întoarcă acasă la voi când și când. Și dacă vine rar, nu e pentru că ea nu îl lasă, e pentru că el preferă să rămână. Eu un spun că e moral, că e cu respect, eu vă spun cum se întâmplă. „Un bărbat care te respectă și te iubește, niciodată, dar niciodată nu va…” Să fim serioși, suntem cu toții egoiști, iar când îl iau nădragii târăș fix de moralitate se împiedica…

Când știi că te înșală? Când te culci pe o ureche că dacă te iubește nu simte nevoia să te înșele și când te muți pe urechea cealaltă că dacă te iubește, te iubește așa cum ești. Dar voi puteți să împachetați sarmale liniștite, pentru că ei vă iubesc, dar vă iubesc de la distanță. Oricum e mai ușor să te pansezi cu ideea că amanta e o curvă și tu femeie respectabilă. Dar despre amante, cu altă ocazie, deja v-am scris jumate de carte.