Ușa s-a deschis din inerție, parcă și ea sub același efect mut de surprindere.  Rațiunea mea toată era paralizată de aerul din jur cu miros de mister, iar ceea ce fusese până atunci un bărbat puternic și hotărât se transformase în ceva foarte aproape de un virgin, ce privea în gol ca un bou, cu un buchet de trandafiri în mână. În gol pentru că pe ea nu o zăream, dar era atât de prezentă prin mirosul acela care mă îmbăta cu fiecare respirație. Dacă ar fi avut o culoare acel miros ar fi fost un negru ud și sălbatic pătat de un roșu închis. Nu o vedeam, dar se vedea din capătul holului în care mă aflam că va fi o noapte cum nici nu mai aveam gândire să mi-o imaginez, nu mai avem decât simțuri și instincte.

Și din instinct am mers mai departe. Pe măsură ce înaintam, pulsul o făcea și el. Nu știu dacă mintea mea o lua înainte singură sau din cauza luminii difuze care păcălea întunericul într-un fel șiret. Nu știu dacă toate cele din jur prinseseră atribute nemernice sau ea era singura nemernică ce-mi fura rațiunea. Nu știu sau nu vreau să accept. Dar știu că nu-mi doream să fiu niciunde în altă parte, în această seară de februarie ce părea să fie ultima noapte pe pământ, iar pe restul aveam să le petrec cu dracul în persoană.

Tocuri cui și mătase. Asta e ce am zărit prima dată. Apoi am continuat să înaintez, urmărind cu privirea dunga neagră ce unea pantoful cu dantela de pe pulpă. Mătasea nu era pe ea, ea era în mătase sau ceva ce semăna a fi. Nu cunosc detaliile de material, pentru că sunt bărbat, dar o vedeam nemernică în așternuturi, cum se mângâia de ele. Vedeam cum alunecă ușor și calculat în acea textură ce părea a fi rece, vedeam asta în felul în care pielea ei tânjea după apropiere, iar buzele întredeschise îi strigau atingere. Negru ud și sălbatic, într-adevăr. Îmi răsucea demonii pe degete cu fiecare arcuire a spatelui, cu fiecare ridicare pe coate, sfidându-mă cu sânii și o făcea cu lejeritatea cu care s-ar juca puțin cu o șuviță de păr.

Era un paradox. Era o ticăloasă îmbrăcată în ispită, era deținătoare de priviri infame, iar unduirile ei nu te duceau deloc cu gândul spre divinitate, însă făcea toate acestea în așternuturi nevinovate, elegante și cu motive regale. Era o năucitoare regină a întunericului din mine. Mă ademenea cu șoapte și grimase de supusă și mă respingea cu tocuri ascuțite ce-i apărau spatele explicit întors către mine. Nu cunoscusem droguri să facă ce făcea femeia asta prin miros, șoapte și prin ce era ea în acel pat, locul cel mai comun poate, dar ea, spre deosebire de alte femei, știa cum să se folosească de el. Știa să-și facă arme din simțurile bărbatului și știa să le îmbine în așa fel încât să scurtcircuiteze logica lui. Transformase o lenjerie de pat, într-un câmp de război al demonilor. Transformase o femeie cu chip angelic, în mintea mea într-o femeie ce merită pedepsită.

Nu întâmplător era o slujnică în așternuturi de regină, nu întâmplător era o curvă în cearceafuri de doamnă. Nu, nu în februarie, nu în luna atingerii și a sentimentelor. Ceva îmi spunea că o astfel de femeie, te-ar ține în februarie tot anul. Înălțător sentiment de putere să știi că urmează să o ai. Amăgitor gând ce se disipă, realizând că nu știi cât ai avea-o.

Am prins-o de încheietura mâinii ca o jivină înfometată, ca un nemernic sătul să fie sfidat și… (continuarea o găsiți aici)

 


LENJERII DE PAT OUTLET  este pentru așternuturi umede în luna Februarie. Oferă o cameră cu pat matrimonial pentru doi îndrăgostiți la hotelul de 4* Rozmarin din Predeal. Organizarea le revine lor, noaptea îi revine femeii.  Crezi că poți fi femeia de mai sus pentru bărbatul tău?

TOT CE TREBUIE SĂ ȘTII DESPRE PREMIU GĂSEȘTI AICI și Pagina de Facebook aici.

 

 

 

 

Comentarii

comentarii

Written by Andra FaraZahar
Din suflet mi-am făcut stilou, iar din scrum cerneală. Din orice scrum, dar nu de zahăr. Fără îndulcitori, fără conservanţi vi le spun verde în suflet. De mă vei vrea, de ma vei urî sau mă vei devora, fă-o cu înverșunare, oricum niciunul nu știm care cine suntem.