Mai am proasta inspirație din când în când să îmi mai arunc ochii pe câte un articol din news feed și încep și-mi număr peri albi dup-aia până adorm și, vrând, nevrând, pun capul pe pernă și închinată cu două mâini și toți sfinții invocați să le lumineze mințile.

Îmi vine să îmi pun mâinile la urechi și să apăs până mi se apropie palmele, să nu mai aud femeile astea care șoptesc pe un ton de proaspăt miruite și jurate să fie femei „așa cum trebuie” .  Pe cât mă chinui să nu mai aud veșnicul răhățel despre dragoste și sex, parcă d-aia mi-e pus sub nas.

„Eu nu vreau să fac sex, eu vreau să fac dragoste” spuse ea ușor constipată de feminitate, dându-și o șuviță de păr după ureche și ridicând cu umilință capul din pământ.

Păi duduie, dacă vrei să faci dragoste și nu sex, apăi poți să faci dragoste cu vibratoarele o viață.  Ce să însemne „a face dragoste”? Înseamnă sex cu sentimente. Bun. Până aici am lămurit-o. Păi și cum facem? Aștepți până are sentimente? Așteaptă pân’ la Sf Așteaptă, că așteaptă dracu’ după tine, dacă ești tu virgină emoțional. „Nu, că dacă mă iubește mă așteaptă”. Ai, să-mi trag una! Dar să ne trezim, vă rog! Și sentimentele cum vin dacă voi nu „sunteți intimi”. Da, mamă, cred și eu în dragoste la prima vedere, dar nu mergi așa pe strada și te trosnesc dragostilii toate, așa doar din ochi frumoși, în așteptarea iubirii pure, care apare pe nepusă masă, pentru ca, mai apoi, să poți și tu să ți-o vâri, liniștită că ai făcut dragoste. Dragostea aia la prima vedere, conexiunea aia, apare mai rar decât ar fi indicat pentru tine să faci sex.  Și dacă ar apărea și ar fi dragoste la prima vedere, de ce n-ați face sex, că tot nu înțeleg? Ah, bine, prințesele nu merită asemenea josnicie ca sexul, ele sunt demne doar de „a face dragoste”. Sigur, nici la extrema în care să nu ierți niciunul în speranța că vei găsi dragostea, că iar aștepți și aștepți și dragoste nu mai faci. Mă, eu vorbesc de echilibru aici, mă înțelege cineva?

Acest „a face dragoste” are niște parametri? Că începe și aici altă discuție, că dacă nu ți-a desenat harta lumii toată pe trup cu săruturi și buricele degetelor, dacă nu ți-a făcut duș cu salivă toată și nu ți-a trecut încet, dar sigur, mâna prin păr 2 minute după ceas, privindu-te în ochi,  înseamnă că nu e dragoste adevărată. Și oricum ai da-o, o transformi în sex, care sex este cel mai murdar și abject act posibil între doi oameni. Bă și nu te iubește, mă, și nemernicul, bruta, face sex cu tine, când ar fi putut să facă dragoste. 🙁

Păi poate trebuie să faceți sex înainte, ca să ajungeți să faceți dragoste și poate nici nu  mai ajungeți să faceți dragoste pentru că nu îmbrățișați sexul în formele lui cele mai simple. Pentru că visați mângâieri pe care nu le meritați și bărbații nu sunt prefăcuți ca noi când vine vorba de sex sau de dragoste. Când nu simt, nu fac. Când nu meriți, nu îți dau. E simplu. Visați, spălate pe creier de dramele la care plângeți în pernă și vă agățați de oameni să vă ofere ce încă nici ei nu știu că pot. Sexul ăla cu sentimente și săruturi pe umeri și respirații în sincron, cu furnicături și desprindere de realitate, ăla nu o să vină niciodată câtă vreme tânjiți să îl aveți. Pentru că vine în timp și cere orientare pe proces și nu pe rezultate. Pentru că cere o profunzime în gândire și o potrivire în suflete, în ochi și, ce crezi, în sexul ăla „brut” de la început (calm,am zis brut, nu brutal). Cu disperare nu ajungi să faci nici sex de care trebuie, nici dragoste de care îți dorești. Dacă mai presari și niște ipocrizie, felicitări, tocmai ai obținut cea mai frumos împachetată nefericire.

Comentarii

comentarii

Written by Andra FaraZahar
Din suflet mi-am făcut stilou, iar din scrum cerneală. Din orice scrum, dar nu de zahăr. Fără îndulcitori, fără conservanţi vi le spun verde în suflet. De mă vei vrea, de ma vei urî sau mă vei devora, fă-o cu înverșunare, oricum niciunul nu știm care cine suntem.