Înțeleg bărbații de ce își doresc femei trofeu, îi înțeleg tocmai pentru că îi înțeleg că dacă aleargă după o minge 2 ore, care cine să o bage în poartă, cam după aceeași logică aleargă și după femei trofeu. Pentru competiție, pentru mișcare, pentru galerie, pentru aplauze, pentru antrenament ș.a.m.d. Dar nu înțeleg femeile care își doresc să devină trofeu. Ce faci cu trofeul? Îl câștigi, te bucuri de el o zi, două, o lună depinde de entuziasm, povestești în stânga și în dreapta, apoi îl pui pe raft și uiți de el. E frumos, e draguț, e câștigat de tine prin eforturi, îl mai ștergi din când în când de praf, dar valoarea și-a pierdut-o în momentul în care l-ai obținut. Trofeul, valoarea celui care l-a obținut a crescut, iluzoriu, dar a crescut.

Oricât ar fi el brandul de faimos, până la urmă tot la utilitate te rezumi. Oricât ți-ar crește ție cota că porți nu știu ce marcă, în momentul în care îți dai seama că nu există calitatea, utilitatea, te lipsești. S-au rupt blugii pe care ai dat mulți euro, îi arunci, cu tot cu hologramă, cu tot cu ștanță, că n-ai ce să mai faci cu ei. Ai plătit brandul, aia e, data viitoare treci la altul. A apărut iPhone 9876ssss, îl cumperi, e mai lung, mai mare, mai subtire, mai răsucit mai nu știu cum. Are în plus cutare și cutare. Faci azi video in time-lapse, mâine în relanti, îți mai editezi cateva poze în nu știu ce funcție nouă, mamă ce mișto e, câte chestii noi. Într-o lună ștergi jumate de aplicații pentru că nu le mai folosești, că mănâncă netul degeaba, că nu mai are el loc să își facă back-up și până la urmă tot la mesaje, tot la Whatsapp, Facebook și tot la sunat rămâi. Adică tot la ce făcea și telefonul ăla de dinainte cu mult.

Așa se întâmplă și cu tine, femeie, când ești trofeu. Te-ai marketat bine, ai pus pe tine și d-aia, ai așezat-o și pe ailaltă, ai avut grijă să faci și poze, să dai și sfoară-n țară. Dai bine pe sticlă, dai bine cu el de mână, dă și el bine în alt context, dar până la urmă tot goală rămâi. Da, arăți bine și goală, știu, dar goală, adică dezgolită de minciună și goală pe dinauntru. Iar femeiele goale nu au viață lungă în sufletul bărbatului. Dacă eu îți dau să mănânci azi creveți, mâine creveți, poimaine la fel, păi a patra zi îmi dai cu ei în cap și nu mai poți nici cu creveții. Vezi tu, polenta tot mămăligă e, iar cu supa cremă nu o duci mult dacă ai crescut cu ciorbă. Mă înțelegi? Pune mâna colo, se simte bine, atinge dincolo, se simte altfel, dar simțurile primare se uzează.

Ce încerc eu să zic aici e că ești trofeu, azi, ești trofeu mâine, dar titlul de campion se schimbă. De fapt nu titlul, campionul. Ai auzit tu vreun sportiv care să se rezume la un sigur trofeu? Va vrea mai mult și mai mult, și doamne iartă-mă, ce vrea el nu le poți acumula tu peste noapte și el trece la alta. Nu meriți, femeie, să fii trofeu, pentru că nu stă în natura ta de femeie să te mulțumești cu atât. Și mai vezi un lucru, orice sportiv se retrage la un moment dat când va fi acumulat titluri multe, iar femeia cu care își va privi trofeele va fi una la polul opus. Fii carte, nu capitol. Fii deznodământ, nu intrigă. Fii golancă, nu trofeu.

Comentarii

comentarii

Written by Andra FaraZahar
Din suflet mi-am făcut stilou, iar din scrum cerneală. Din orice scrum, dar nu de zahăr. Fără îndulcitori, fără conservanţi vi le spun verde în suflet. De mă vei vrea, de ma vei urî sau mă vei devora, fă-o cu înverșunare, oricum niciunul nu știm care cine suntem.