andrafarazahar

-Cum te iubea la început?

-Eh… Îmi acorda mai multă atenție, mult mai multă. Eram prezentă în gândurile lui chiar și atunci când era ocupat. Îmi făcea surprize, îmi cumpăra flori, cadouri fără motiv și părea că fiecare zi era o sărbătoare a noastră. Îmi spunea lucruri mult mai des, aveam amândoi o efervescență de care îmi e dor în fiecare clipă. Îmi e dor să nu-mi fie foame, să nu-mi fie somn, să zâmbesc de dimineața până seara, să nu mai conteze nimic altceva decât noi… Am fost exact ca o pastilă de calciu pe care o pui în apă, a cărei efervescență durează până când devenim o soluție perfect omogenă, fără bule…prea calmă, prea normală…

-Și crezi că poate fi trăită ea, viața, fără să conteze nimic altceva? Poate fi trăită ea, viața, fără să îți fie foame sau somn? Oare declarațiile și gesturile frecvente pe care noi le numim iubire pot asigura viitorul în doi al unor oameni? Nu știu cine ne-a spus nouă că suntem aici pentru a fi fericiți, când viața însăși conține prin definiție o serie de evenimente nefericite. Ia imaginează-ți cum ar fi să te prindă problemele zâmbind tâmp, nemâncată, nedormită și fără capacitate de concentrare.

-Păi.. Da, nu cred că ar fi bine…

– Poți bea acea soluție până nu se calmează? Poți dispune de efectele ei, acelea de bază pentru care a fost creată, dacă nu s-ar așeza?

-Păi nu prea…

-Și totuși ai nevoie de ea și îți face bine.

-Dacă îți trebuie calciu, da..

-Dar ție îți trebuie iubirea?

-Evident, de ce crezi că sunt așa agitată? Pentru că dispare…

-Și dacă îți trebuie iubirea, de ce rămâi agățată de sentimentul de îndrăgostire? Dacă îți trebuie calciu, de ce cauți efervescența? Viața are felul ei inteligent de a așeza lucrurile, ea știe că nu putem trăi în bule și printre bule mereu, pentru că urmează să ne trântească câte o palmă și trebuie să ne pregătească, să ne găsească lucizi sa-i facem față și nu pe norișori de unde lucrurile par perfecte. Viața ne vrea așezați și ne învață cum să iubim așezat.

-Da, dar din cauza asta ne certăm des, iar eu îi reproșez lucrurile astea și pare că el chiar nu înțelege.

-Asta pentru că a pus în noi, femeile, mai multă emoție decât trebuie. La ei trecerea se face mai lent. Este o perioadă de tranziție acum în care limbajele iubirii se schimbă, în care ei încep să iubească cu adevărat, iar noi să ne îngrijorăm că nu o mai fac. De fapt, de aici începe iubirea. Cât despre certuri, gândește-te că și rufele trebuie învârtite și amețite în mașina de spălat pentru ca mai apoi să iasă curate. Dar dacă n-ar fi fost iubire, nu ar mai fi stat nimeni să se certe. Dă voie lucrurilor să se întâmple, te îngrijorezi pentru ceva bun ce urmează să se întâmple, fără să îți dai seama.  Dacă ar fi să te gândești, ce dovadă de iubire din partea lui ai primit în ultima vreme? Nu neapărat spusă sau vizibil arătată, ceva pe care să o simți…

-Dacă ar fi să mă gândesc… Abia acum îmi dau seama…Acum două zile am plecat împreună cu niște prieteni într-o mini excursie, care mie nu mi-a plăcut de niciun fel și fiind supărată, la întoarcere pe drum, am zis că mai bine dorm. Nu am putut să dorm, dar cred că am simțit iubire când, la el în brațe fiind, mâna lui se încorda pe umărul meu la fiecare frână, ținându-mă aproape… El nu știa că nu dorm, dar m-am prefăcut în continuare, tocmai pentru asta…

-Vezi, asta face un bărbat care iubește.

-Cred că da. Cred că, adâncită în atâtea întrebări și nemulțumiri, m-am concentrat doar pe ce nu mai am și am pierdut din vedere că lucrurile cu adevărat importante nu strigă că sunt acolo. Cred că am uitat că iubirea e subtilă și îți face bine pe tăcute. Și cred că n-a fost nimic rău la acea excursie, cred că eu am privit-o din unghiul greșit. Și acum? Acum ce fac?

-Acum? Planuri de viitor. Oamenilor care se iubesc le mai trebuie doar un scop comun la care să construiască împreună.

-Adică lucruri cu adevărat importante… Mulțumesc! Fug, cred că am niște scuze de oferit…

Comentarii

comentarii

Written by Andra FaraZahar
Din suflet mi-am făcut stilou, iar din scrum cerneală. Din orice scrum, dar nu de zahăr. Fără îndulcitori, fără conservanţi vi le spun verde în suflet. De mă vei vrea, de ma vei urî sau mă vei devora, fă-o cu înverșunare, oricum niciunul nu știm care cine suntem.