Andra.Fara.Zahar

S-a dat startul la dileala pascală. Ah și să vezi coate în coaste în supermaketuri și miei atârnați pe de-a rându’ și cozi interminabile la care îți amintești de toate necazurile și se urcă unii pe alții că nu mai apucă și surpriză, acum poți să îți cumperi anafura chiar din Carrefour.

Abia aștept noaptea de Înviere să stăm pe telefoane până iese popa cu lumina, să ne dăm foc, să ne supărăm pe creștina de lângă că ne-a picat cu ceară pe hainele ăle bune de sărbătoare, să ne întoarcem de unde plecaserăm, în vreo cârciumă și să bem până când ne ducem să luăm Sfânta pâine înmuiată în vin, apoi să dormim cu miru’ pe frunte până la prânz și să ne trezim cu drobu’ în nas și să ne tremure mâna pe ou de mahmureala. Să mergem să incendiem niște carbuni, a doua zi de Paște, pe niște câmpuri pârjolite, cu scaieți, printre balegi de vaci, unde din nou vom bea până nu ne va mai deranja decorul. Să facem eforturi, apoi,  să băgăm și pui și porc și miel, miel în special, mâncăm miel până behăim, că e Paștele vorba aia, și doar de Paște există miei tăiati și hai ca mai putem si niste cozonac, hai că mai putem, puțin măcar să nu se supere mama; Și mici. Musai mici că e și întâiul de mai muncitoresc, din păcate, de altfel, că ne-au furat o zi liberă din calendar. Eh, și dup-aia stăm cu Anghirolul și Trifermentul după noi și când nici ăstea nu mai au efect, facem coadă la urgențe. Și de unde ziseserăm că anul ăsta nu mai cumpărăm miel, fir-ar să fie, ne-am trezit cu el pe masă și juma’ de ied, ca e bun, e mai slab.

Masa de Paște, care e interesant de precizat că se începe la prânz și se termină pe înserate, mi se pare ceva delicios, dar nu din perspectiva mâncarii, în special discuțiile dintre neamuri sunt un deliciu,  în care fiecare este interesat de soarta fiecăruia și pe unde a mai ajuns, de pe unde s-a mai întors, ce cifră de afaceri mai are, când se mărită, dar copii când se apucă să facă, de parcă făcutul ăsta de copii ar fi un proces îndelungat și complicat încât tre’ să te apuci de acu’ și poate să reușești până la anu’ pe vremea asta să îl faci. „Dar cutăriță cu care erai acu’ 354232 de ani ce mai face?  S-a insurat. “Păi da că tu n-ai putut să pui mâna pe el..” -acel cutăriță despre care ai avut proasta inspirație să le vorbești, ei neîntelegand că dacă ai decis să nu mai spui nimic despre următorii, tocmai pentru că nu aveai chef să le dezbați viața la următoarea masă de Paște, nu înseamnă ca ei nu au mai existat. Și astfel se trage concluzia ca degeaba ai facut facultăți si degeaba esti fată bună și frumoasă și tot tacâmu’ dacă n-ai noroc în dragoste poți să le ai pe toate; apoi, că tot veni vorba, o luăm la bani mărunti pe  nepoata lu’ sora lu’ tăticu’ lu’ vecina  care “s-a întors pân’ la urmă bărbat-său la ea?” si uite așa, se iau oamenii de pe o distanță de 2 cartiere așa, câteodată se trece și de granițe  și li se dezbate viata din perspectiva moralei și-a destinului  și, după ce s-au stabilit planurile de viitor ale fiecăruia și s-au facut prognosticuri si ne mai amintim și de vremurile în care trăia mama nașa a lu’ sora mare, se trece la politică. Ăla e momentul în care trebuie musai să te ridici de la masă ca să nu te trezești membru pe la vreun partid.

Și desigur, după ce s-a stabilit contextul social-cultural și politic încep ideile de afaceri de familie dar nu prea se mai și finalizează un plan, ori că bărbații devin gălăgioși și nu prea se mai înțelege om cu persoană, ori că și-au amintit că s-a mai încercat asta și anul trecut și cu muți ani în urmă când unchiu’ i-a tras  țeapă lu’ cumnatu’ lu’ văru’ și așa mai departe…

Eh, și toate astea pentru că Hristos a Înviat! Și trec și Sfintele Sărbători Pascale și urmează depresiile si cântare aruncate pe geam și mai bine nu mai învia nimeni că uite ce m-am îngrășat , că uite câte 234 de feluri de mâncare am făcut și nu s-au mâncat, „La anu’ nu mai fac nimic!”

Cam despre asta e vorba. Ce suflet, ce spovedanie, ce sfânta taină a euharistiei, înviere și câte alea toate? Mâncare multă să fie și paranghelie. Nici nu știu de ce le mai numim sfinte, poate el spectacolul să fie sfânt? Nu aș vrea să pornesc o dezbatere despre religie și credință, dar, circul ăsta cred că n-are nicio legătură nici cu una, nici cu alta. Nu mai știu unde am citit asta dar zicea bine cine zicea: dacă Iisus ar fi trăit acum, ultimul lucru pe care l-ar fi făcut ar fi fost să fie creștin.  End of story.

Comentarii

comentarii

Written by Andra FaraZahar
Din suflet mi-am făcut stilou, iar din scrum cerneală. Din orice scrum, dar nu de zahăr. Fără îndulcitori, fără conservanţi vi le spun verde în suflet. De mă vei vrea, de ma vei urî sau mă vei devora, fă-o cu înverșunare, oricum niciunul nu știm care cine suntem.