Nu poți să acorzi mai multă importanță felului în care îți aplatizezi abdomenul și să pui asta la vedere ca prim lucru care te reprezintă și apoi să îți dorești bărbați care să te ducă la evenimente culturale și să-ți vorbească despre concepte și filosofie. Nu poți să îți dorești să fii master în bodybuilding și regina extensiilor de păr, în timp ce cultura ta e la fel ca străzile din România, cu gropi din metru în metru și  „under construction” de fațadă, și să îți dorești „să fii prețuită pentru ceea ce ești”.  Păi ce ești?  Că să citezi la fiecare cinci minute din cărti de care n-ai auzit și din autori cărora le știi doar inițialele, e cam la fel cum toarnă ai noștri asfaltul pe ploaie. Adică degeaba și de impresie. Eu nu zic că ești degeaba, dar degeaba îți dorești ceva pentru care nu ești. Însă, dacă te trezești, nu e târziu.

Nu poți să te îmbraci ca și cum te-ai vinde și apoi să îți dorești să fii abordată ca și cum nu ai fi de cumpărat.  Nu poți să tragi pe tine haine care să indice mai mult lipsa lor, să te duci în club și după 3 luni să faci depresie că nu găsești pe nimeni serios. Chiar dacă tu ai facultăți și calități multe, chiar dacă poate ai întâlnit în club omul serios, nu l-ai găsit și nu te-a găsit și știi de ce? Pentru că, în realitate, niciunul din voi nu vă așteptați să vă găsiți acolo și chiar dacă vă întâlniți, nu o să credeți că v-ați găsit. Aparența înghite esența, contextul vorbește în locul persoanelor, iar pe minciună și aparență nimic durabil n-a fost construit vreodată. Tu ești înconjurată de cliente false, iar el de vânători, parcă vă vine cam greu să vă credeți unul pe celălalt, nu?  E posibil să aveți noroc și universul să facă într-un fel să vă mai împiedicați unul de altul și să vă găsiți, dar altfel, puțin probabil, căci oamenii nu mai au timp și energie să stea să vă caute pe după aparențe.

Nu poți să stai crăcănată pe scaun, să râzi și să vorbești în așa fel încât cei de la masa de  lângă să nu-și mai audă nici gândurile și să îți dorești un gentleman care să îți tragă scaunul.  Tu poți să ți-l dorești, el poate va fi gentleman, când vă veți întâlni,  însă  nu știu dacă îți va mai deschide a doua oară ușa și nu pentru că ar renunța el la a mai fi manierat, ci pentru că n-ai mai fi tu în fața ușii. Nu poți pretinde educație dacă tu ești „ mai”  paralelă decât șinele de cale ferată cu manierele și degeaba mănânci ca vrăbiuța dacă nu știi că bărbatul intră primul în restaurant/bar/cafenea etc.

Nu poți să cauți bani în orice formă și apoi să te plângi că nu ești fericită.  Amintește-ți că ți-ai dorit să fii plătită și nu iubită, nu apreciată,  nu mângâiată.  Amintește-ți că ți-ai dorit lux și nu îți mai permiți luxul de a fi fericită., pentru că și banii, mai ales când nu sunt făcuți de tine,  costă.

Nu poți să-ți dorești sentimente profunde și iubire când tu ești mai superficială decât luciul apei și apoi te plângi că te înșală. Să fii femeie nu însemnă să te culci și să te trezești în oglindă. Da, e important, să fii frumoasă face parte din a fi femeie, însă să fii femeie nu înseamnă să fii frumoasă. Frumusețea deschide uși, însă drumul care pornește după,  dacă nu e vreun podium, va cere mai mult de o pereche de tocuri și mărimea S la haine. Să fii femeie înseamnă să încânți suflete nu doar priviri, să antrenezi mintea nu doar pulsul. Bărbatul te sărută, te mângâie, te atinge, dar parcă ar mai scoate și 3 cuvinte din când în când. Îi place să conducă , dar parcă și-ar dori să ai și tu o idee. Poate nu e nevoie de banii tăi, dar i-ar plăcea să vadă că nu stai degeaba.

Concluzia?

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *