Să mă ierți că te-am sărutat când erai ocupat, să mă ierți că ți-am oferit libertate, dar că n-am putut să mă lepăd de grija de a nu conduce beat. Să mă ierți că am îndrăznit să te sun să te întreb ce vrei să mănânci, să mă ierți și că mă trezeam la 6 și mă împiedicam cu cafele prin casă, așa sunt eu mai neîndemânatică. Să mă ierți că lăsam capacul de la detergentul de vase deschis, că puneam hârtia igienică invers, poate ar fi trebuit să fiu mai atentă și cu luminile prin casă. Să mă ierți că, poate, am exagerat cu apretatul cămășilor, poate am exagerat și că mă rugam de tine să iei pastile având frisoane, poate nici la masajul de după sală nu mă pricep foarte tare, să mă ierți dacă n-au fost pe placul tău.

Să mă ierți că te-am lăsat să mă minți, să mă ierți, de fapt, că te-am lăsat să te minți, să mă ierți că te-am lăsat să te grăbești, să mă ierți că m-am simțit prost când mi-ai spus că n-am încredere în tine atunci când te fereai. Să mă ierți că ți-am dat dreptate. Nu trebuia, dar nu-i nimic, am învățat că atunci când o femeie simte că ceva nu merge, are dreptate. Femeia simte, iubitule, dar din prea multă iubire alege să creadă în tine. Nu înțeleseseși că problema mea nu e încrederea în oameni, ci faptul că nu mai credeam că oamenii mai sunt sinceri cu ei, nu mai credeam că oamenii știu ce vor, nu mai credeam că mai au curajul să își recunoască minciunile. Și am avut dreptate, să mă ierți și pentru asta.

Să mă ierți că am avut lucruri de spus, să mă ierți că am îndrăznit să îți spun. Până la urmă, ce dracului relație e aia, între doi oameni care își expun nemulțumirile? Să mă ierți că am văzut, să mă ierți că am văzut în tine mai mult decât știi tu că ai, că poți. Să mă ierți și că am crezut că oamenii înteligenți pot duce relații sincere și m-am încăpățânat să cred că poți. Mi-am dat seama, apoi, că mecanica cuantică și teoria relativității n-au legătură cu inteligența emoțională. Îmi vorbeai frumos despre ele, dar eu învăț empiric, prefer iubirea să îmi fie arătată, nu vorbită. Nu contest, ai arătat-o până în momentul în care ai anulat-o.

Să mă ierți că te-am iertat prima dată. M-am gândit că oamenii greșesc, m-am gândit, în prostia mea, că dacă te vor înapoi poate chiar își doresc. Nu știu cum am calculat-o și pe asta, că nu prea îmi duc relațiile matematic, dar mare greșeală. M-am gândit eu așa, cu mintea mea de femeie care nu parchează mașina cum trebuie, care nu știe să repare lucruri prin casă, că împachetatul și despachetatul, în mintea unui bărbat care le știe pe toate cele de mai sus și multe altele, nu sunt o chestiune ca încălțatul și descălțatul. M-am gândit, că ar trebui să cântărească, dar vezi, am gândit ca o femeie. Să mă ierți, iubitule.

Să mă ierți că am crezut în singura promisiune pe care ai făcut-o și anume că vei fi sincer. Să mă ierți că ți-am lăsat intimitatea în pace, să mă ierți că nu ți-am pus stăpânire pe telefon și toate cele, m-am gândit că nu mi se cuvine. Să mă ierți că ți-am lăsat spațiu, să mă ierți că nu te-am terorizat cu întrebări. Să mă ierți și că mi-am băgat nasul atunci când am simțit. Și să mă mai ierți și că nu sunt manta de vreme rea, să aștept să-ți dai seama cum ți-o fi mai bine, cu mine sau cu ea. Chiar te rog să mă ierți, am încercat, dar nu pot să fiu proastă.

Să mă ierți iubitule, că ți-am fost iubită, că ți-am fost amantă, să mă ierți că, poate, n-am gătit cum trebuie sau când trebuie, să mă ierți că poate n-am ales body-urile potrivite, să mă ierți și că nu sunt model, să mă ierți că nu sunt perfectă. Pe vremea când mi s-au oferit joburi în modelling mi-am zis că altele îmi sunt atuurile, dar na, poate tu știi mai bine. Să mă ierți și că renunțasem la fumat să îți fac copii sănătoși, să-mi ierți chiar și înclinațiile nimfomane, trebuie să fi fost chiar deranjant. Bă, să mă ierți și că nu suport să stau pe banii tăi. Dar să mă ierți, mai ales, că ți-am fost mamă. Să mă ierți că ți-am arătat toată iubirea, așa am crezut că se face. Dar nu. Ce fac copiii mici când le este arătată prea multă iubire? Se răsfață. Ce fac bărbații când sunt cocoloșiți prea tare? Exact. De la o bere se ajunge la 10, de la o ieșire se ajunge la 5, de la prea multă iubire mai vor și din alte părți și toate cu gandul că mama înțelege, mama se supără, dar mamei îi trece, că mama va fi acolo mereu, iubindu-vă, eventual învinovățindu-se tot ea pe ea că vă sufocă. Eh, și vine un timp când chiar rămâi cu mă-ta și ea pleacă la mă-sa.

Păi vezi, mă, iubitule, mă, a dracu’ pielea pe tine? Vezi, mă iubitule, mă, de ce n-are ursul coadă? Când e rău că de ce e rău, că de ce e femeia a dracului și când ți-e bine, te răsfeți. Oi avea și tu dreptatea ta, dar nu se poate și cu iubire acasă și cu penisul în stradă, nu se poate și cu golanca la braț și cu trofeul pe genunchi. Nu se poate, câtă vreme nu depind de tine. E păcat de Dumnezeu, iubitule, altul moare și-așa n-are. Altul ar da-o și pe mă-sa și tu ai dat-o de gard.

Să-mi fie cu iertare iubitule, dar nu cred că sunt potrivită pentru tine. Să mă ierți și când voi ajunge să fiu și când, probabil, voi fi perfectă pentru altul. Să mă ierți că voi avea dreptate și îți vei da seama, să mă ierți când vei vrea să îl înșel cu tine și nu voi putea, să mă ierți că nu îți voi putea întoarce timpul, atunci când vei înțelege și să mă ierți și dacă nu înțelegi acum. Să mă ierți dacă am fost rece la plecare, să mă ierți și că n-am trântit ușa, poate ți-ar fi fost mai ușor. Să mă ierți că am plecat în toiul nopții când probabil ai fi vrut să dormi, dar m-aș fi simțit claustrofoba, fiind trei în pat. Să mă ierți că te-am însărcinat cu bagajele, dar mă cam mutasem cum îți dorisei, cu totul. Să ai grijă să strângi tot, n-aș vrea să îți mai amintească ceva de mine, să te mai minți încă o dată.

Te iert, iubitule, căci altfel ar însemna să nenorocesc câțiva bărbați după tine și pe mine mă vor blestema, iubitule, nu pe tine. Și nici asta nu merit, iubitule. Nici ei. A fost frumos să merg la brațul tău, îți mulțumesc, de aici mă descurc. Îți mulțumesc și pentru ce va urma. Până la urmă, cărțile se scriu pe capitole, nu?

 

________________

Dacă te regăsești în articolele mele și vrei mai mult, comandă cartea mea, Nemernici Necesari,  aici 

Comentarii

comentarii

Written by Andra FaraZahar
Din suflet mi-am făcut stilou, iar din scrum cerneală. Din orice scrum, dar nu de zahăr. Fără îndulcitori, fără conservanţi vi le spun verde în suflet. De mă vei vrea, de ma vei urî sau mă vei devora, fă-o cu înverșunare, oricum niciunul nu știm care cine suntem.