-Ce faci când te alege pe tine, dar totuși nu poate să te aleagă? Zice că nu poate acum, că e nevoie de mult și că e speriat la gândul că poate totuși nu va fi. Am fost conștientă când m-am băgat în asta că trebuie mult consum de energie și timp.

-Nu există așa ceva. Când te alege pe tine are doar numele tău pe buze, când te alege pe tine gândurile lui nu mai poartă dubii, când te alege pe tine e acolo cu tine, iar tu ești fericită cu zâmbetul până la urechi, nu obosită de atâta trăit, scriindu-mi mie acum. În momentul în care te-a ales pe tine, trecutul îl frânge pe genunchi și dă cu el de pereți și nu mai contează ce a fost, nu mai contează cine suferă acolo, nu mai contează nimic, atunci când te alege pe tine. Nu mai contează ce ar fi fost, ce ar putea fi sau ce nu s-ar fi întâmplat. Altfel,nu te-a ales și nu știu cât te va alege.  Nu poate acum? Dar cu acum-ul tău cum rămâne? Hm? Din ce îmi spui se fac ani de când tu ai renunțat la tine și la acum.  Cu timpul tău cum rămâne? Timpul care nu îți iartă lacrimile, nu îți iartă pielea, nu îți iartă deciziile neluate și nu îți iartă visurile sau ce ar fi fost dacă-urile. Nu îți va ierta lașitatea când tu îl vei trage de mânecă să stea în loc, pentru că ți-a zburat prea repede și tu erai ocupată să aștepți să vină momentul lui să te aleagă. Și dacă te-ar alege, ce ți-ar mai trebui? Ce siguranță îți poate oferi un bărbat care nu e în stare să ia decizii? Ce ne mai facem noi femeile, dacă ei nu mai sunt în stare să aleagă?

-N-aș avea. Dar nu știu dacă mi-ar putea oferi vreun bărbat siguranță oricum. Poți fi convinsă că o ai și să nu fie sau poți fi convinsă că nu o ai și să existe. Eu vreau liniște și libertate. Libertatea de a nu mă ascunde.

-Nu e chiar așa. Am să îți spun de ce. Am crezut că am găsit siguranță de câteva ori, însă, cumva, imprevizibilul și-a vârât coada, imprevizibilul, o altă femeie sau iluziile că noi am fi fost alții decât eram. Nu mai contează exact, cert este că la momentul ăla, nu mai credeam că ce e frumos poate dura, nu mai credeam că intensitatea poate fi direct proporțională cu o viață întreagă. Așa că am ales, în mintea mea, siguranța  de nu fi părăsită și unde o găsești altundeva decât la un bărbat care te iubește „mai mult” decât o faci tu, adică într-o situație în care el iubește și tu nu, căci nu există iubesc mult sau iubesc puțin. Există iubesc sau nu.  Însă de asta mi-am dat seama abia apoi, atunci mă mângâiam cu o siguranță falsă, care era de fapt comoditate și frică, astfel că vreme multă m-am mințit pe mine că iubesc și era bine acolo, la adăpost, în confortul departe de imprevizibil. Am scăpat din vedere faptul că îmi induceam o iubire, că mergeam spre un ideal creat de mine, că timpul îmi trecea și eu treceam cu el, nefericită, dar în brațele siguranței, deși în afară de faptul că acel bărbat nu mă va părăsi vreodată, nimic din viitor nu era sigur cu el. El era sigur că voi fi acolo, eu eram sigură că el nu va pleca. Și habar n-ai cât de sufocant poate fi asta, siguranța unui bărbat că te are.  Și a trebuit să înșel ca să îmi dau seama ce realități paralele îmi cream eu și ce trăiam de fapt, lucru de care nu sunt foarte mândră, dar trebuia să se întâmple ceva să-mi spargă globul ăla de cristal în care mă ascundeam.  În felul ăsta mi-am dat seama că siguranța nu înseamnă comoditate, ci eforturi și am avut norocul să apară un om care să îmi arate că un bărbat poate să ofere siguranță unei femei, departe de ce crezusem eu că înseamnă.

Știi de unde vine siguranța? De la un bărbat care știe ce își dorește, de la un bărbat sincer cu el, de la un bărbat care este ce spune că este,  de la un bărbat care luptă ca tu să îl alegi pe el și care o face fără să epateze, fără să se urce pe viața ta și fără să pună presiune pe tine. Siguranța poate lipsi chiar dacă ești sigură că el va fi cu tine toată viața, lipsește atunci când el nu știe să ia decizii și nu știe să conducă și, la fel, te poți simți al dracului de în siguranță când habar nu ai până unde și până când, dar fiecare moment cu el miroase a viitor.  Femeia se mulează după bărbat, dar trebuie să aibă după cine. Siguranța asta cred că se măsoară în momentele în care te simți iubită și culmea, pentru asta e nevoie de doi oameni care să iubească.  Se măsoară în gesturi, se măsoară chiar și în vorbe dacă ele sunt hotărâte, atunci când nu poartă urmă de minciună și nu sunt cale către un scop. Ea există și se măsoară în acum-uri fără amânări. Poți fi sigură de un bărbat, poți fi sigură că mângâierea lui este conștientizată și dăruită, poți fi sigură că te iubește când după 8 ore de muncă, se dezbracă de job și îmbracă hainele de cuplu, când deși obosit nu uită că femeia e un alt job cu normă întreagă, când încă mai are loc să fie spontan și nu uită că a promis să te facă fericită. Siguranța femeii e încrederea bărbatului în el și în ea, siguranța o găsești atunci când tu contezi cel mai mult pentru el și tu ești sigură că îl vei iubi în fiecare mâine, iar tu nu o poți simți altfel decât atunci când el îți arată asta în fiecare acum, nu mâine, nu peste o lună, nu peste un an. Acum.

Dacă nu crezi că siguranța mai există, înseamnă că nu ești lângă bărbatul potrivit.  Dacă îi e greu să te aleagă, înseamnă că nu o va face, iar dacă într-un final o va face, vei vedea că va fi prea târziu sau degeaba.Dacă nu te vede în viitor înseamnă că ceva nu e în regulă, dar asta nu e problema ta, problema ta e că ai uitat că meriți să fii fericită, că ești atât de obosită să cauți fericirea încât ai uitat că există oameni acolo care și-ar dori să te facă fericită. Poate e greu, când ai luptat atât, să renunți acum și poate simți că dacă renunți, tu te-ai luptat degeaba. Știu, așa am simțit și eu. Așa am simțit și eu când a trebuit să aleg într-o siguranță falsă și între ceva ce nu prinsese contur, habar n-aveam ce va fi, dar exista posibilitatea să mă facă fericită. Unde eram eu, fericirea era puțin probabil să mai revină, dar unde aș fi plecat, ar fi existat șansa să apară și poate chiar să țină.  Și uite acum mă simt cea mai norocoasă femeie, cea mai frumoasă, cea mai deșteaptă și nu pentru că aș fi, ci pentru că există un bărbat care a știut ce a vrut, a știut să ia decizii și care a continuat să o facă chiar și când s-a văzut cu sacii în căruță și încă o face. Câteodată trebuie să alegi lucruri nesigure,  ca să existe șansa să te simți în siguranță.

Ești frumoasă, femeie, nu meriți! Nu meriți să iei șansa cuiva care vrea să te facă specială și mai frumoasă decât ai crezut tu vreodată că ești. Tu știi câți ar da să vadă chipul ăla în fiecare dimineață, în timp ce tu te ascunzi? Oare meriți tu o viață de compromisuri? Oare copiii tăi și-ar dori să îl aibă tată pe el?

 

 

Comentarii

comentarii

Written by Andra FaraZahar
Din suflet mi-am făcut stilou, iar din scrum cerneală. Din orice scrum, dar nu de zahăr. Fără îndulcitori, fără conservanţi vi le spun verde în suflet. De mă vei vrea, de ma vei urî sau mă vei devora, fă-o cu înverșunare, oricum niciunul nu știm care cine suntem.