Ai dreptate, orice femeie este, la început, de tăvălit.

Orice femeie este la început un trofeu de agățat pe perete? (Zise Bogdan în Jurnalul unui Adam)

Tu ai dreptate, Bogdane. Ai dreptate. Orice femeie este, la început, un trofeu de agățat pe perete, de tăvălit pe jos, pe blatul din bucătărie, pe pian, pe masă. Da, ai dreptate, orice femeie mop. Nu știu ce să zic, nu știu unde le găsești tu, dar o curățenie generală mi-ar trebui și mie, adă-o încoa’. Nu, tu ești exclus la schema asta. Felicitări, tocmai ai descoperit femeia mop.

Ai dreptate. Bărbații sunt vânători femeile sunt vânat. Până când te împachetează. Știi cum te vânează femeia? Lăsându-se vânată. Dar, iarași, nu vorbim de femeia mop la care văd că ai tu atracție, vorbesc de femeia deșteaptă. Se va lăsa dominată pentru că așa va putea să domine. Îți va găsi punctul slab, va îngenunchea în fața ta, iar în momentul în care te-a privit de jos fix cum știe că le place vânătorilor, când vei avea genunchii orgoliului moi și te vor strânge pantalonii în zona aroganței, fix atunci îți va promite ce știe că-ți dorești mai tare. Poți să o iei ca pe o metaforă, poți să o iei ad literam, dar asta de care îți vorbesc eu, o ia când vrei tu dar cum vrea ea. Și îți va peria orgoliul ăsta cu care defilezi tu aici că tu o vânezi pe ea, până când se ridică de acolo din genunchi, faceți schimb și-și scutură palmele. Îți pune și fundiță. Femeia mop îți mângâie penisul și te are doar noaptea, femeile ăstelalte cu care m-am încârdășit eu, îți mângâie orgoliul și de acolo D-zeu cu mila.

Să te trezești te-aș ruga, că-mi dai de una d-asta și te-mpachetează de nici pe blog nu mai ești în stare să scrii. Trezește-te că nu bărbații aleg femeile, bărbații aleg doar coada la care se așază, dar o să te faci tu mare și-ți explic eu. Iar dacă așa vânezi tu femeile, măi Prince Charming, iartă-mă dar tragi cu gloanțe oarbe și după gâște. Și iarăși, dacă tu îmi găsești mie femeia care să pice la serenade și vrăjeli de două parale, p-aia să nu mi-o aduci, că nici aia nu e golanca mea și nici trofeu, că astea amandouă sunt mână-n mână cu dracu’, doar că prima le face pentru tine, a doua le face pentru ea.

Dacă tu mi-ai găsit femeia cu care să ștergi casa cu ea din prima, podeaua, pianul și cada, sunt două variante, ori e proastă de n-ai ce face cu ea mai mult, ori e a dracului de deșteaptă, tu ai ceva ce-i trebuie rău de tot și ea e AS în tăvăleală. Dar mă-ndoiesc de-a doua. Oricum ar fi, în niciunul din cazuri nu e vorba nici de golanca mea și nici de trofeu. Golanca o tăvălești în felul ăsta abia după ce ajungi să meriți, iar femeia trofeu…Pai ce doamne iartă-mă trofeu mai e ăla în mâna oricui?

„Dă drumul la muzică și treci încoa”, să-mi spui când m-oi vedea dansatoare pe la mese așteptând să-mi bagi bani în sutien, iar când voi fi, promit că o voi face. Oricum, începi să ai atitudine de bărbat, tot e mai bine decât fratele femeilor, cu mențiunea că, atunci când ți-o ia imaginația la vale cu eforie cu d-ălea, să fii atent că poate din femeia din care ai mușca tu, e posibil să muște deja altul. Kisses!

P.S. Pielea de găină mi-o face și vântul când îmi suflă pe la ceafă, nu tre să bat drumul pân’ la tine-n dormitor.