Amantele nu sunt amante și atât. (1)

-Nu mă privi așa. Nu îmi ești dat mie. Nu îți sunt data ție. Nu îți voi deveni amantă. Nu mă voi putea bucura de tine știind că undeva, o femeie devine ce sunt eu acum pentru că…

-Dar ce ai cu amantele? Pare că ai prejudecăți…

-Uhm. Amantele… Dragele de ele, bietele de ele, norocoasele. Simt ură și compasiune deopotrivă. Simt vinovăție și acceptare totodată. Simt scârbă și înțelegere. Eh, mai simt și durere. Mai simt și furie. Da, sentimente mixte. Amantele nu sunt amante și atât. Amantele sunt unele din nevoie, altele că n-au încotro, altele că habar n-au.

-Așa complicat?

-Da, așa complicat. Hai să-ți spun prejudecățile mele. Există amanta de meserie. E femeia care preferă umbra, dar admirația totodată. Îmi place să o numesc femeia orhidee.  Frumoasă câtă vreme există un copac pe scoarța căruia să crească și deși sub umbra copacului, înflorește frumoasă, invidiată și admirată. N-are rădăcini înfipte în pământ și nici nu îi trebuie pentru că nu crește pe copaci firavi.  E femeia pentru bărbații puternici, dar slabi. E pentru bărbații care nu mai au timp, ocupați să fie puternici. Dar cărora le trebuie noutate, le trebuie priviri, le trebuie refugiu între coapse ferme. Pentru bărbații care fug. Care fug de ei, de agitație, de rutină. Care nu mai au energie să explice, să repare, să rezolve. Care au oferit tot nevestelor și s-au pierdut pe ei. Care au obosit, dar care nu-și refuză plăcerile. E femeia specialistă în mângâiere, care mângâie orgolii de bărbat și știe exact când și până unde să vorbească, cât și până unde să ceară. Emoțional vorbind. Material va cere. Ăsta le e schimbul.

-Adică o femeie care nu se cere iubită? Care te lasă să o iubești și atât, care te lasă să decizi tu cât și când? Există? Poate mi-ar trebui și mie una.

-Vezi! Ce bărbat ești! E iubită și se cere iubită. Dar nu le cere și nu le primește din aceeași parte. E femeie. Orice femeie e iubită, dar se răsfață să primească iubirea de la cine vrea și cum vrea. Și poate e drept să nu te mulțumești cu puțin. Însă ea e femeia care cere mult din mai multe părți. E un fel de manager care are oameni. Pe unii îi însărcinează cu logistica și aprovizionarea, pe alții cu emoția. E marketing ea cu totul. Ea nu aparține nimănui, nici celui care cumpără și căruia promite, nici celui care se dăruiește brandului. Te-a ademenit și pe tine. Secretul ei? Oferă bărbatului libertate, îi oferă impresia că el conduce. Bărbații au nevoia dobitoacă de a deține controlul și așa ajung să fie la “mâna” femeilor deștepte. Secretul ei e că nu îl iubește, că nu îi pasă. Iar lui îi convine, păcălit sau nu, el are tot ce îi trebuie fără dramă. Ele sunt femeile speculante, cu simț antreprenor și de multe ori ajung neveste. Cu iubire sau nu, bărbații pot construi cu ele, dar doar dacă ele își doresc. Cele comode rămân amante.

-Deci au incotro!

-Astea da. Cele care n-au încotro sunt altă specie de amantă. (…)