Trebuie să recunosc, nu credeam că dețin asemenea puteri de seducție. Nu credeam vreodată că vocea mea ar fi avut asemenea impact asupra unei femei care urla că vrea să se dea jos de pe piedestal, care striga din toți rărunchii că vrea să coboare pe pământ, care nu mai îndura singurătatea de mâna ta.  Nu credeam că am putut vreodată să mă seduc în asemenea hal încât chiar să cred că sunt fericită. Se pare că ademenesc bine, atât de bine că am reușit să mă mint singură așa cum nu m-au mințit toți oamenii din viața mea. Astăzi m-am dezbrăcat de toate minciunile pe care mi le-am șoptit cu viclenie atâta timp, am trântit cu toate hainele de sfântă și D-zeu ar face bine să nu aibă nimic de zis în legătură cu asta, la fel cum nu a avut nici când demonii au îmbrăcat veșminte de îngeri ce-mi serveau principii și morală pe un ton ferm, iar sufletul mi-era în agonie. Nici când am decis să plec și ei îmi șerpuiau pe umăr, spre ureche, mustrându-mă că mai binele e dușmanul binelui.

Astăzi am înșelat. Mi-am dat seama că o făceam de mult, mi-am dat seama că eram într-un continuu proces de înșelare deja de câteva luni bune. Se făceau câteva luni bune în care eu mă mințeam cu nerușinare că sunt fericită, se făcea vreme bună de când îmbrăcasem haina suficienței și cumva mă alina gândul că am o statuie ridicată în mintea unui bărbat. Astăzi am înșelat și mi-am dat seama că pot fi și altceva decât un bibelou atent pus pe raft, adesea șters de praf doar pentru a fi admirat de musafiri. Mi-am dat seama că pot fi și altceva decât orgoliu de bărbat, pentru că asta ajunsesem, un orgoliu de bărbat, un obiect de fală menit să aducă aplauze pentru cel ce-l deținea.

Astăzi am înșelat după multă vreme în care m-am chinuit să nu, după multă vreme în care mi-am biciuit gândurile de fiecare dată când începeau să miroasă a păcat, de fiecare dată când  îmi plângeam de milă. M-am biciuit cu ideea că întotdeauna va fi ceva mai bun, întotdeauna va fi cineva mai bun, mereu va lipsi ceva, iar noi, fie că vrem, fie că nu, nu suntem întreguri. Nu suntem nici jumătăți, căci ar fi trist, dar suntem ca niște piese de puzzle, care dacă sunt prost îmbinate, atunci când treci cu mâna peste ele, chiar și din greșeală, zboară și se pierde tot. Un bărbat a trecut din greșeală cu mâna peste puzzle-ul nostru. Și nu numai că s-a stricat puțin, dar s-a dus dracu atât de tare, încât nici nu mai găsesc piesele, încât mă întreb ce am fost eu și ce-am fost noi.

Un bărbat, din greșeală, m-a privit și a făcut-o ca și cum privea în mine. Ca și cum cineva i-ar fi dat o carte, iar el a citit-o pe diagonală și a înțeles. Un bărbat a privit în mine și a înțeles. Scurt și pragmatic. A înțeles că dormitul în același pat nu înseamnă relație și că oricât de comod ți-ar fi să dormi într-o relație, dacă vrei să ai o Femeie lângă tine, mai trebuie să te trezești și devreme și să te culci și târziu din când în când. Să te trezești atunci când femeia de lângă tine nu mai zâmbește și să te culci târziu atunci când are lucruri de spus și le spune tot pentru voi.  Să te culci târziu atunci când are nevoie de tine și să pierzi ore atunci când doar tu poți să o ajuți. A înțeles că așa cum sacrifici timp din viață pe drumul tău al realizărilor, așa trebuie să sacrifici timp din realizări pentru săruturi, pentru îmbrățișări, pentru că sunteți doi și altfel unul se pierde pe drum. A înțeles că nu există femeie fără calități, ci doar bărbați leneși în a le descoperi sau prea comozi pentru a le susține, iar atunci când mai sunt și vizibile, trebuie să fii prost sau inconștient să nu jonglezi cu ele.

Un bărbat care a știut că femeia trebuie ținută în priză ca să își păstreze feminitatea, să își păstreze atuu-urile și mai mult, să profite de ele. Care a știut că oricât te-ai juca cu ea în pat, dacă nu îi antrenezi mintea nu vei mai avea cu cine să joci și că ea nu va mai avea pentru cine să fie femeie, ceea ce e letal pentru încrederea ei și pentru relația voastră. Care a înțeles că femeia e o provocare continuă, o cucerești acum, dar o câștigi în fiecare zi.  Cu atenție, cu eforturi și cât mai departe de rutină.

Astăzi am înșelat prima dată în viața mea. Obosisem să stau dreaptă când tu mă cocoșai de nepăsare și să zâmbesc lumii ca exemplu, când tu dormeai liniștit și sigur că nu voi fi una dintre cele care pleacă. Mă chinuia așa de tare comoditatea și mândria cu care arătai spre mine. Mă sufoca adevărul că nu sunt unde trebuie și dezinteresul cu care tratai asta, mă scârbea siguranța cu care ignorai problemele dintre noi.  Astăzi mi-a picat statuia și țăndări s-a făcut, astăzi am devenit ca celelalte. Ca celelalte femei care au înțeles că degeaba îți cântă coruri de îngeri la final, când în viața de aici mușcă demonii din tine, că aplauzele nu sărută, nu învelesc și nu presară fericire. Ca celelalte care au trebuit să mintă ca să afle adevărul despre ele. În data de azi am devenit ceea ce voi numiți o curvă. Și nu mă interesează, sunt fericită și liberă.  Mai bine să arunce alții cu pietre în mine, decât martiră într-o relație în care se doarme.

Astăzi te-am înșelat cu un bărbat care a înțeles că și bibelourile se sparg. Și a făcut-o înainte să mă cunoască pe mine. Tot astăzi te anunț că ne despărțim. Oficial.

______________________________________________________________________________

Dacă îți plac articolele mele, înseamnă că vrei să citești cartea mea, Nemernici Necesari.

O carte despre noi, aceia care rămânem. Rămânem să ne punem întrebări și să ne luptăm cu răspunsuri. Și despre aceia care pleacă din viețile noastre și ne lasă cele mai frumoase și scurt predate lecții.

„Fiecare persoană care a poposit în viața noastră ne-a lăsat un miros, o muzică, o băutură sau un gust amar. De obicei ni-i amintim pe aceia care le lasă pe toate și nu se mai întorc.”

„Sufletul ei era un vulcan de regrete, în stare latentă, de care ea se hotărâse să se depărteze pentru a se salva.”

Comandă aici!

Comentarii

comentarii

Written by AndraFaraZahar
Din suflet mi-am făcut stilou, iar din scrum cerneală. Din orice scrum, dar nu de zahăr. Fără îndulcitori, fără conservanţi vi le spun verde în suflet. De mă vei vrea, de ma vei urî sau mă vei devora, fă-o cu înverșunare, oricum niciunul nu știm care cine suntem.