Bărbatul plătește. Femeia acceptă.

Eu, să fi fost bărbat, m-aș simți jignit măcar să îndrăznească femeia să scoată portofelul, eu invitând-o undeva. Nu știu, m-aș simți castrat, deposedat de orice bărbăție.

Nu contează cine e femeia aia, că poate, că nu poate, ce e mă-sa, ce e ta-său, că face mai mulți sau mai puțini bani ca mine. Indiferent că e frumoasă, că e strâmbă, că e proastă. Aș plăti din respect pentru mine, în primul rând, dacă nu pentru ea, chiar și dacă aș fi sigur că n-aș mai vedea-o a doua oară. Bă, aș duce-o și acasă și i-aș zâmbi la plecare. Chiar dacă nu mi-a plăcut, chiar dacă nu mi-a ieșit pasența.

Și știți de ce m-aș simți jignit? Pentru că știu că eu, ca femeie, am scos portofelul doar atunci când fie nu m-am simțit confortabil, fie îmi era prieten, fie am inventat o scuză să plec și nici să mă mai întorc. De obicei atunci când am simțit că nu am ieșit cu bărbați. Când am simțit că eu l-aș fi întins pe el pe spate și nu invers. Și nu e cool, nu e, că vreau să mă domine, iar bărbatul care nu ar fi în stare să mă domine, pentru mine nu e bărbat. Mi-e destul de greu să fiu femeie, dar să îi mai țin și lui locul? În fața unui bărbat care transmite că e bărbat, femeia nici portofelul n-ar trebui să îndrăznească să-l scoată. Iar dacă îndrăznește, să îi facă un gest scurt, clar, știe el cum, să îi încremenească mâna pe portofel și să îl bage la loc, zâmbind în geantă, ca și cum ”ai ieșit cu mine, nu cu fraieri” . Nici nu trebuie să zică mare lucru, dar dacă a transmis asta, eu mai ies și a doua oară. De ce? Pentru că femeile nu după bani alergă, ci după siguranță. Și cum s-ar simți siguranța lângă un astfel de bărbat? Mrr…

Pe de altă parte, femeia care se ceartă cu bărbatul să plătească, asta mi se pare și mai penibil. Ăstea sunt ălea independentele, feministele, care nu vor ele să rămână datoare cu nimic, de nici de o amărâtă de cafea n-au ele nevoie de la bărbați. Dacă aș fi fost bărbat, la o faza de asta as strâmba din nas a prost gust și lipsă de eleganță. Aș crede ori că n-are încredere în ea și consideră că nu merită, deci n-a învățat să fie femeie, ori că e vreo feministă extremistă care curând va lua calea lesbianismului. Orice extemă a comportamentului o pun pe seama lipsei educației.

Femeie, lasă-l să fie bărbat, că nu va face nimic din ce nu vei vrea, nu intră nimeni la pușcărie pentru tine după o întâlnire. Bunică-mea zicea: în fața bărbatului mai trebuie să și taci, că de aia e și el bărbat. Dacă accepți să plătească nu îți cad gradele, accepți pentru că meriți, indiferent dacă el va mai merita a doua întâlnire. Eleganța nu stă doar în haine, eleganța stă în gesturi, în reacții, în felul diplomat în care gestionezi o situație, să știi să duci acea situație în direcția pe care o vrei tu, dar fără să schimbi datele problemei. Asta înseamnă eleganță, altfel se numește poleială sub stofă de mahala.

Bărbatule, ori ești bărbat, ori nu mai pleci de acasă, că plătești, nu plătești, ele dau bani pe machiaj, dacă e s-o dăm la calcule. Și nu e asta problema, dar e nevoie de bărbați. Nu știu cum dracu le-a îndobitocit societatea că n-au nevoie de bărbați, îți spun eu că au. E nevoie mare. Așa cred ele, dar au, că se plâng la mine și știu. Și ascultă aici la mine, dacă ești la început: ai bani, ai și femei. Vor fi multe care vor veni pentru bani, dar dacă n-ai, nici aia care îți va trebui ție nu va munci în locul tău să stai tu acasă și, poate te-o iubi proasta, o va face și pe asta, dar ce te faci când va trebui să nască? N-ai voie să nu fii bărbat, m-auzi? N-ai să ajungi să fii niciodată, dacă îți tremură mâna pe portofel când ieși cu o femeie, indiferent cine ar fi ea. Orice femeie o vei trata la fel, pentru că tu ești bărbat indiferent de cât n-a ajuns ea să fie femeie.

Ne stricăm unii pe alții, voi nu vedeți? Fiți bărbați cum trebuie și educați femeile să fie femei, nu vă stricați voi după ele.