Când fostul vrea să știe cum mai ești

Te speriaseși că nu răspund, dragule? Te speriaseși, dragul de tine, te speriaseși că s-ar putea să fi fost cu brațe mari în jurul meu. Te speriaseși că aș fi putut fi ținută de mână. Of, dragule, aș fi putut într-adevăr, dar știu că te enerveză mai tare să fie loc și să nu se mai poată. Știu că te enervează mai tare să îți asumi deciziile și să nu arunci vina pe vreun alt bărbat. Am auzit că și demnitatea te enervează. Eh hai, n-am răspuns pentru că trebuia să realizez lucruri care să mă facă acum să îți vorbesc așa frumos. Ah, ți-era dor să ți se vorbească cu sufletul, așa-i? Sună-mă, pentru că îți voi răspunde de fiecare dată când voi putea, sună-mă până când îți trece. Nu contează dacă va fi vreun bărbat lângă mine, știi că ai fost în locul lui și știi cât de hotărâtă sunt când pornesc pe un drum. Nu e problemă, dragule, sună-mă, poate cine știe, vine și el cu vreun sfat. E ok, eu sunt bine, tu sună-mă.

Știi că sunt nesimțit de sinceră, dragule, n-aș fi putut să îți spun nici că mi-e dor, nici că regret, nici că orice altceva ar avea legătură cu tine, dacă nu e așa. Știu că așteptai să mă târăsc sau să te strig în somn, dar nu sunt eu responsabilă pentru așteptările tale, dragule, la fel cum nici tu n-ai fost pentru ale mele. Eu mi-am asumat, de aia sunt așa de bine. Dar tu?

Voiai să vezi cum mai sunt, ori vorbele vreunui bărbat ți-au atins urechile și-ți zvâcnește orgoliul în vene? Voiai să vezi cum mai sunt, ori voiai să vezi ce anume a sădit în mine indiferență sau care parte din tine a tăcut definitiv în mine? Voiai să vezi cum sunt eu sau cum mai ești tu prin ce colț din mine? Ah, dacă voiai să vezi cum sunt, sunt chiar bine.

Tu știai cum mai sunt dragule. Și din pacea asta pe care o simt eu, în interiorul meu de femeie împăcată cu ea, nu am dat să te întreb cum ești. N-aș fi vrut să fii nevoit să minți, n-aș fi vrut să trebuiască să ascunzi vinovăția care îți ia mâna și ți-o pune pe telefon. N-aș fi vrut să te determin, cumva, fără să vreau, să îmi spui umilitorul „ai avut dreptate” și sincer, nici pe mine nu mă mai încălzește dreptatea, pentru că am învățat că poate să îți moară sufletul cu dreptatea în mână. Și, sincer, nu m-ar fi interesat exact nici pe unde greșește ea și ce părți din mine îi lipsesc. Dar uite, totuși, dacă voiai să știi cum sunt, sunt cu suflet de pisică, cu nouă vieți. Sunt bine.

Hai să îți spun, mai în detaliu cum sunt: zâmbesc atât de mult încât oblig lumea să zâmbească, vorbesc așa de calm încât liniștesc și cei mai nesupuși demoni ai mei, ating cu atâta dragoste încat toate florile din casa îmi sunt inflorite. Florile, am zis florile, dragule, nu te speria. Și nu știu, parcă de la o vreme, îmi vin hainele mai bine, parcă părul îmi joacă de atâta viață, parcă roiesc oamenii în jurul meu și mă simt iubită. Mă simt iubită de mine și îmi este suficient.

Dar tu știai cum sunt, eram la fel și ultima dată când ai dat să verifici din prea multă grijă cum mai sunt. La fel de mare îți era mirarea și la fel de tare ai căzut de pe scaun simțindu-mi împlinirea. La fel de surprins ai fost cât de bine pot să am grijă de mine și n-ai crezut. N-ai crezut, că de aia ai vrut să vezi cum MAI sunt. Și nici acum n-ai crede, dacă n-ai simți într-adevăr în voce. Sunt bine, chiar sunt bine.

Îmi pare rău să te dezamăgesc iarăși, dar sunt bine. Hm, nici nu știam că funcționează așa: bărbații se întorc atunci când femeile sunt fericite și au realizări, iar femeile (care iubesc) se întorc atunci când bărbații au probleme. Nu te culca totuși pe-o ureche și nu intra în combinații proaste, am zis femeile care iubesc.

Cum? Ah, dragule, mi-ar face mare plăcere, dar stau foarte prost cu timpul. Nu ne putem vedea anii ăștia. Uhum, da, și eu mă bucur mult că ești bine. Să ai viață frumoasă, te pup. Uhum, sună-mă. Da, sunt bine. Te pup.