Cum am făcut să nu mă mai bată telefonul. La propriu.

Eu  nu ies des în lume, dar și când ies, decopăr câte o invenție nouă, parcă special făcută pentru mine. Despre mine, poate nu știți, dar e musai de aflat, că pe ce pun mâna stric. Probabil, cumva, în lumea asta lucrurile au fost create pe dos, desigur, nu că aș avea eu o problemă. Lucrurile se strică singure, mobila se ceartă cu mine, pereții prind picioare și se mută fix pe unde trec eu. Da, nu știu nici eu cum am supraviețuit până la vârsta asta.

Recent, am descoperit, în grupul de prieteni ai surioarei mele de 10 ani, mare, dar mare invenție. Bine, eu când scriu despre asta poate voi deja aveți vreo 10 pe acasă, dar eu, mai sălbatică și cu viață de pensionară, m-am aolit toată când am văzut butoanele alea pentru telefon, despre care am aflat ulterior că se numesc popsockets. Mamă, și cum, și sprijini și telefonul și tableta și se și pliază, e și colorat și d-aia și d-aia? Și selfie-urile, nu îmi mai ies tremurate și ca făcute cu sticla de bere?

Cum să vă zic, toată viața mea a căpătat sens, am zis, frățioare, să vezi că de acum nu îmi mai rup fața cu telefonul stând pe spate. I s-a făcut cuiva milă de mine. Nu știu dacă vouă vi se întâmplă, dar eu o dată la câteva zile mă culc bătută, căci efectiv îmi cade telefonul din mână pe față. Pe unele le bat bărbații, pe mine telefonul. Inutil să îmi mai amintesc câte telefoane sparte și vai mama lor,  de s-au săturat și băieții de la asigurări de mine, am în portofoliu. Da’ nu mai știu ce să-i mai mint, ba că m-a lovit un biciclist, ba că mi-a calcat unul pe pârtie pe el, ba că ceva, cumva, în Univers s-a întâmplat într-un fel cum nu s-a mai întâmplat. Mereu am avut telefonae deștepte și manierate: o luau înaintea mea pe scări.

În fine, am făcut descoperirea și am venit acasă. Drept vă zic că m-am simțit chiar fraieră, un grup de copii cu popsockets și eu mă uitam ca mamaie la cine știe ce tehnologie. Așa că am cercetat și le-am găsit pe culori, pe forme, mai bune, mai proaste, mai luxoase, deci o întreagă nebunie. Am descoperit că există și originale și fake-uri. Și pentru oameni mari și pentru copii. Deci de toate pentru toți.

Lăsând gluma, să-i dea Dumnezeu sănătate celui care le-a inventat, am înțeles că ar fi fost un prof de filosofie (v-am zis că am cercetat bine), care din nevoia unui suport de căști și de susținere a telefonului a lipit două butoane pe el. Mno, nici prin minte nu-mi dădea, dar bine că l-a străfulgerat pe el.

Și, ca să vă fac și o recomandare, căci poate mai sunt printre noi oameni speciali ca mine cu nevoie la fel de speciale, dintre cei care produc și distribuie la noi popsockets (h)originale, despre care vă zic sigur că nu îți zboară telefonul când ți-e lumea mai dragă, vă trimit cu încredere către popsockets.ro . Partea foarte tare este că le poți și personaliza, adică nu mai trebuie să îți tatuezi o ancoră și o sirenă cu Te iubesc Mareana, poți să îți faci un popsocket pe care să îl dai jos când termini de iubit pe Mareana. Sau să îi faci ei unul cadou cu voi doi, acolo, portret pe el. Aww, nu e cute?  <3

Ah, si era să uit, au o ofertă drăguță până în iunie, popsockets pentru doi. Poate ai vreo prietenă bună, vreun iubit (dacă ești norocoasă) sau un copil (cine are să-i trăiască, cine nu, să nu-și dorească) și vă combinați și la drăcovenia asta minunată.