-Nu știu, chiar nu știu ce să fac să pot să o impresionez. Cred că atunci când iese din casă calcă pe bărbați, se împiedică de flori, toată lumea îi zâmbește și vrea să îi intre în grații. Sunt mulți bărbați acolo care ar muta-o în casele lor, în sufletul lor, care i-ar construi palate și i-ar defrișa păduri în inima sălbăticiei să-i croiască drum, să nu-și luxeze gleznele, să nu-și rănească ceva. Care s-ar pune preș la picioarele sufletului ei și s-ar face umbrelă în calea oricărui fel de dezamăgire, în calea oricărui tip de furtună ce i-ar putea deranja vreo șuviță de păr. Ei nu îi trebuie nimic, e frumoasă și știe asta, e inteligentă și își poartă inteligența într-un fel ispititor, e intrigantă, e insinuantă, privește cu tâlc și deși vorbește elegant, o face atât de ademenitor încât în mintea unui bărbat devine totul explicit. E femeia care ar putea să construiască oricând, orice, de una singură. E femeia asupra căruia bărbatul nu are nicio putere, e gol și totuși vorbește despre cât de mult îi trebuie bărbatul. Ei și femeilor în general. Vorbește cu o fascinantă lejeritate și înțelepciune despre iubire, de parcă ar face parte din ea, de parcă iubirea ar fi ea însăși. E impunătoare, Andra, e dezarmantă, calcă apăsat și zâmbește într-un fel ca și cum niciodată n-are mai avea nimic de pierdut. Zâmbetul ei emană o acceptare și o căldură pe care doar un om care a iertat mult o poate avea. Atinge cu grijă chiar și cele mai mici și neimportante lucruri, iar asta în mintea mea trimite la cât de cald ar atinge un creștet de copil și crede-mă, bărbații cu greu ajung să se gândească la copii, atunci când cunosc o femeie. E femeia inteligentă, Andra, care nu și-a pierdut femnitatea deși a trăit mult în ani puțini. E puternică, dar nu femeia puternică despre care se face parada asta acum.Nu femeia puternică în care s-a înrădăcinat iluzia că nu îi trebuie bărbatul. E femeia puternică în felul acela în care ar lupta pentru un bărbat de-ar fi al ei, care ar mușca și ar zâmbi, în același timp, orice ar atenta la ce e al ei. Care te-ar scutura serios când îți mai cade bărbăția pe jos, că ni se mai întâmplă și nouă, ți-ar aranja cravata și te-ar trimite oriunde trebuie deși e greu și te-ar asigura din priviri că o vei găsi acolo, că ea va fi acolo să îi povestești cum ai reușit. Iar ea să te sărute ca și cum nu s-a îndoit nicio clipă de tine. E acea femeie care știe că relația o femeie o ține. Care știe că ea pune sare și piper și nu doar în oală, ci în rutina aia care sufocă. Care știe și poate să fie mai multe femei deodată. Să-ți fie iubită, să-ți fie amantă, să o înșeli pe ea cu ea. Să te poți dezlănțui în priviri de felină alternate cu altele inocente, să mă desfăt în danteluri și jocuri neortodoxe, să-mi cheme demonii s-o asuprească, să mă lase să o domin și să-și dorească să fie dominată, să îngenuncheze și să o facă pentru ea, pentru că știe că așa mă domină, de fapt. Să-mi dăruiască orice urmă de virginitate de pe trupul ei, de pe suflet. E femeia care te-ar face să te simți primul. Care nu te-ar anula pe tine ca bărbat, care s-ar preface neajutorată din când în când, cât să te simți util, deși nu e nimic acolo din ce n-ar putea face singură. Care ar putea să îți fie mamă, să-ți învelească sufletul, să-ți fie psiholog- să-i poți spune orice, să fie prietenul ăla de-o viață care înțelege fără prea multe explicații, cu care poți să vorbești lejer și fără grijă în a așeza cuvintele, dar fără să încerce să ia locul prietenilor tăi. Să-ți fie tăcere, să-ți fie desfrâu, să scoată sufletul din tine și apoi să te liniștească cu ea. Să scoată sufletul din tine, pe care noi bărbații ne pricepem atât de bine să îl ascundem, deși ne dorim o palmă de femeie în mâna căreia să îl așezăm și să fim vulnerabili. Ne dorim acea femeie în fața căreia să putem fi vulnerabili și să nu ne temem că o să plece cu noi după ea. O femeie de care să ne fie teamă că o să plece și că am putea să o pierdem, pentru că alta la fel n-am mai găsi, dar nu pentru că ea ne-ar ține în șah cu asta. Ea e femeia aia care poate să îți fie tot. Cum poate un bărbat să mai impresioneze o astfel de femeie, Andra? Ce poate să facă sau să mai zică?
– Cu sinceritate, B. . O astfel de femeie o mai poți impresiona doar cu cea mai mare sinceritate, tocmai pentru că ea e tipul de femeie care nu mai dorește impresii. Iar mai apoi cu răbdare. Să n-o constrângi în niciun fel. Să îi lași ei mereu alegerea, cum de altfel la ea și este. Să o lași în ritmul ei și să nu te urci pe viața ei, oricât de mult ți-ai dori-o. Să o lași să vină singură. Da, știu, e competiție, dar și competiția e un test, iar disperarea nu atrage decât repulsie. Fii bărbatul pe care ți l-ai dori pentru fiica ta, dar nu îi fi tată, pentru că nu are nevoie.
Perfect!