Dacă cealaltă femeie ar fi de treabă, ți-ar spune așa

Dragul meu bărbat al femeii tale, bine ai venit! Hm, ai venit mai repede decât mă așteptam. Tocmai ce s-a eliberat fotoliul de un alt drag bărbat al femeii lui. Ia un loc te rog pe buzele mele și înscrie-te pentru capitolul următor. Ai acolo un pix, mâzgălește ceva la rubrica dorințe, nu te implica prea tare, e doar o formalitate.

Gata? Să te servesc cu un ceai de uitare? Un fursec de dorință stropit cu ispita? Sau mai bine o dulceață de confuzie servită pe farfurioară de păcat…cu linguriță de argint. Da, mai bine așa, se potrivește mai bine. Argintul, în sfera eticii, este simbolul lăcomiei și al degradării conștiinței. Ți se potrivește, de aia ești aici, de fapt. Da, ți-am zis că e doar o formalitate, îți cunosc dorințele, îți știu rătăcirea.

Nu e necesar să facem cunoștință. Ne cunoaștem deja, tu ești bărbat, eu sunt femeie, cealaltă femeie. Am ales, astăzi, rochie albă transparentă, fluidă, am ales mers necalculat, pe vărfuri, aproape dansat, am ales cameră cu ferestre înalte si perdele de voal, am ales picaturi de ploaie pe geam și vânt să le plimbe. Am ales păr ud peste sâni zvelți, de virgină și ochi verzi. Ochii nu i-am putut alege, așa sunt ei, dar am putut alege modul intrigant de inocent în care te privesc, nici sânii nu i-am putut alege dar am putut alege să te privească prin rochie. Am mai ales miros de flori de cireși.

Acelea sunt coapse lungi de nimfă, dragule, care nu se deschid decât abia după ce îmi vei fura judecata, crezi ca poți? Asa spunem toate, de fapt așa ne-am dori sa fie, să se deschidă abia după ce ne deschideti mintea. In realitate, deși numai noi știm, se mai deschid si din prea multă așteptare ca voi să faceți asta, din prea puțină urmă de speranță, câteodată fără niciun scop, doar de dragul momentului sau poate pur și simplu pentru că vrem. Normal că vei spune da, doar ești bărbat. Lacom.

Nu te vei sătura să alerg goală prin mintea ta, vei vrea să mirosi a flori de cireși. Dar nu acum, acum îmi voi aprinde o țigară. O voi fuma și tu mă vei privi. Mă vei privi cum fumez ca și cum as trage din propriile-mi secrete, nepăsătoare, cu degete lungi și încheietură subțire, cu privire pierdută, privind în jos, în josul tău care se ridică la fiecare pas al meu. Ca și cum aș fuma din dragoste pentru foc, pentru mistuire, cu aroganța unei zeițe a focului demonic, cu vinovăția buzelor roșu-sangerii, prin care îți voi sufla în față tăcere purificată de foc. O voi stinge absentă și o voi lăsa să fumege în scrumieră și mă voi îndepărta, trăgând și urma de rochie după mine, în valuri. Vezi ce bărbat ești, pentru ce urmează ai plusa și cu un parfum și cu o geantă și cu o chirie pe 3 luni. Aici chiar am fost de treabă.

Dragul meu bărbat al femeii tale, ți-ai băut ceaiul, ți-ai terminat fursecurile, dar tu nu mi-ai furat judecata. Nici nu aveai cum, de aceea te-am și chemat. Să ajungi să fii ca mine. Să te expui ispitei, să îi cedezi, să o anulezi, să îi iei ce e al ei : restricția; pentru ca mai apoi când vei vedea că totul e o iluzie, asa cum îți voi arăta eu, să nu mai pleci de unde ai plecat. Nu aveai cum, pentru că eu nu exist decât în mintea ta, ca cealaltă femeie, ca ispită, ca noutate, ca joc, joc cu regulile mele. Nu am nimic din ce ți-am zis că îți voi oferi, doar ochi verzi,coapse lungi, sâni zvelți și-o țigară. Nu-ți voi ridica praful de pe suflet, îți voi răscoli doar așternuturile. Aici cautai tu înțelegere? Ha, eu nu mă înțeleg decât pe mine, dragule. Tu nu stii, dragul meu barbat al femeii tale, că femeia cealalta alege sa fie cealaltă, de la început? Tu nu stii că, în momentul în care tu îi vei cere să fie prima, să te iubeasca dincolo de așternuturi, în sfera sacrificiilor, atunci tu vei deveni celălalt bărbat , în cel mai bun caz, sau ea va disparea?

Vei crede ca ai gasit liniștea acolo unde se întâmplă ca noutatea să persiste, dar linistea nu înseamnă tacerea vorbelor femeii tale, care țipă ca nu o mai auzi, tu nu te mai auzi nici pe tine. Dar te vei sătura și de ei, te vei sătura să învelești sâni cu palmele. Rochia transparenta și pașii de dans nu vor mai avea gust dacă s-ar repeta la nesfârșit și până și noi femeile, avem creativitatea limitată. Voi mai găsi, poate, un alt decor, două, trei, dar dantela se va simți tot dantela indiferent de croială și indiferent că stă pe mine sau pe alt trup, iar parul nu mi-l voi tunde pentru a-ți aduce noutate, eu nu, femeia ta, poate. Te vei plictisi de mine când eu mă voi fi plictisit să mă joc cu tine și vei pleca să cauți în altă parte. Și în altă parte și ea se va plictisi la un moment dat. În final, te vei întoarce de unde ai venit. Du-te de unde ai venit, de unde ai plecat. Acum! Ție nu-ți trebuie iluzii și nici femeia ta nu le merită. Fugi,promit că nu va ști nimeni că nu s-a întâmplat nimic. Du-te acum acasă, în 10 minute trebuie să sosească următorul.

Du-te acolo unde ți se reproșează și repară, nu acolo unde nu există reproșuri pentru că nu există așteptări din partea ta, de fapt. Du-te acolo unde e iubirea. De unde știi că e? Păi pentru că te așteaptă acasă, ca și data trecută când simțea unde ești, ca acum. Eu sunt femeia hoinară, femeia mereu cu bagajul în mână, mereu cu lenjerii în geantă și periuța de dinți, pentru care barbații sunt hoteluri. Nu te întrebi de ce nu m-ar deranja să te împart cu o femeie cu care stai în casă? Pe tine te-ar deranja sa ma împarți și pe mine, dar pe a ta? Nu, eu nu sunt a ta, nici a celui ce va veni după tine, eu mă am doar pe mine.

Stai! Să nu uiți te rog, în drumul spre casă, să cumperi un odorizant de mașină care să miroase a flori de cireși. Nu să îți amintească de mine, trezește-te, ci să fie ea liniștită, să nu afle de mine, să nu îi zdruncini încrederea, să nu îi clatini tot universul ei de femeie care iubește. Nu merită porcimea ta. Minte-o, măcar pentru că tot acolo te vei întoarce. Nu fi prost, minte-o acum, căci eu nu voi mai fi pe aici. Iar dacă o iubești, o vei minți pentru ultima dată.

Ah, păstrează lingurița, să îți amintească de tine, bărbatule, și ia și rețeta de dulceață pentru ea. Mi-a părut bine, dragul meu barbat, curând DOAR al femeii tale, sper.

DESPRE AUTOR

AndraFaraZahar

Din suflet mi-am făcut stilou, iar din scrum cerneală. Din orice scrum, dar nu de zahăr. Fără îndulcitori, fără conservanţi vi le spun verde în suflet. De mă vei vrea, de ma vei urî sau mă vei devora, fă-o cu înverșunare, oricum niciunul nu știm care cine suntem.

Dă share să vadă și cine trebuie.