Ia-ți mamă, una cu bani. Da’ să cauți să ți-o iei proastă, mamă, că altfel o să lustruiești tocuri și-n culcare și-n sculare. Ia-ți-o cu bani dar proastă, că altfel nici eu, mă-ta, nu te mai scot de sub Jimmy Choo. Și n-ar fi cel mai rău lucru de pe pământ, că toți ajungeți într-un final cu lista în piață, dar măcar să știi că poți să alegi dracului ce vrei să mănânci înainte de lista aia. Ah, dar stai, că ție-ți plac restaurantele. Da, mamă, face sens acu’, să mă scuzi.
Ia-ți una cu bani mulți mamă, ia-o pentru bani, să vezi ce frumos o fi când o avea mereu dreptate. Femeia oricum are mereu dreptate și când n-are, dar să vezi a dracului dreptate ce are când are pe banii ei. Nu contează că suspensiile sport, că au! mașina, vai! groapa. Ai dat cu capu’ de bord, taci, că e bordul ei. Merge cu ea subturată? Șt! Mâlc, nu e treaba ta. Înțelegi cum zic?
Să vezi scatoalcă ce-ți iei după ceafă când ți-o fugi ochiu’ după vreuna, care n-o avea bani dar are cu ce. P-aia oricum ți-o luai, scatoalca zic, dar să vezi cum ți-o iei cu tot cu bagaje. Să vezi ce frumos e frecușul. Nu, nu ăla, p-ăla îl primești când vrea ea și dacă o vrea și cu tine din când în când. Nu știu, dar aici măcar ar trebui să fii smirnă, altfel o să-ți cânte prin casă „Lăsați femeile să facă ce vor” și, vai mamă, mă faci de iau calea bisericii.
Aoleu, mamă, urâtă și cu bani. Aici mai ai o șansă să mai scoți capu’, să mai zici ceva, dar nu știu mamă cum oi putea. Câtă tărie de caracter! Dar măcar să fie banii ei, mamă, că dacă or fi făcuți de ta-său, deja mă ia inima când te-oi vedea zilnic la raport.
Lăsând gluma deoparte, cum vei putea tu, mamă, să trăiești cu inima strânsă în tine? Nici cu pumnul în masă nu prea o să poți să dai câtă vreme e masa ei, nu prea o să poți să iei decizii, cum fac bărbații, o să fii cel mai nefericit bărbat, mamă, și o să fii cel mai nefericit bărbat castrat. S-o întâmpla să o găsești frumoasă și deșteaptă și cu bani, dar aici e cu „Doamne Ajută” și cu rugăciuni. Aici va trebui neapărat să fii tu pentru ea, și nu invers, iar dacă tu nu ești bărbatul, în fața căruia niciun alt bărbat cu bani mulți n-ar avea șanse, o să plângă sufletul în mine, mamă. Regulile societății, mamă.
Să prostești femei e ușor tare, mamă, dar durează până când femeia își dă seama, iar când va apărea femeia aia de la care nu îți va trebui nimic decât să-ți fie femeie, nu te va mai crede nimeni. Nici măcar tu. Vei vrea să îi dai totul și nu vei (mai) avea ce, pentru că, material vorbind, n-ai avut niciodată, iar sufletește nu vei ști cum și de unde. Și nu vei putea, să iei de la una ca să poți să fii bărbat pentru alta. Când între două, mamă, rămâi fix să te plouă. Dar asta e altă poveste.
Va veni momentul, mamă, când vei obosi, vei obosi să nu poți fi bărbat. Poate vei avea inteligența să poți să te ridici pe spatele femeilor, dar atunci vei ajunge să ai doar bani, poziție și proastă reputație, căci femeile nu tac. Vei putea să iei decizii, e drept, însă să fii bărbat se învață în timp, mamă, iar până la momentul la care EA a apărut, tu n-ai învățat decât să fii curvă. Și o să o pierzi chiar dacă poate vei fi învățat să îmbrobodești femeia aia care îți trebuie ție și pe care ai să o iubești. Ea nu îți va fi dată ție, pentru că ție ți s-au format reflexe de care cu greu vei scăpa, iar iubirea cere sinceritate. Și atunci… atunci nicio femeie, nici cu bani și nici fără, nu va mai putea să umple golurile din tine. Și, bat în lemn să n-am dreptate, dar cum păduche la păduche trage, o să-mi aduci o curvă, căci doar ea va accepta ce ai ajuns.
Atât să știi, mamă: nici tacâmurile pe trei rânduri, nici pahare cu șampanii scumpe, nici butoni prețioși nu îți vor putea da vreodată ce tu ai pierdut: timp, sinceritate și suflet.