Mi-am dus iubitul la curve

Eram în oglindă. Îmi pictam fața, căci urma să rup un club în două. Iubitul meu tocmai primise un telefon neașteptat. Îl vedeam cu colțul ochiului în oglindă cum venea cu pași mărunți la mine, le calcula mărunt în minte, urmând să spună hotărât, totuși: E petrecerea burlacilor… bla bla bla …Ce a urmat, a cui petrecere, unde se ține, nici nu mai conta.

Nu mai fusese nicio petrecere a burlacilor de când era cu mine și probabil nu știa cum aș reacționa. La fel de clar era că nu atunci aflase, cum dracului să afli de o petrecere a burlacilor cu o ora înainte? Sau poate chiar era una, dar așa au gândit ei strategia blitzkrieg, oricum irelevant. Vezi cum gândim prea mult? Era o petrecere a burlacilor la care trebuia sa se ducă. Punct. Că o fi, că n-o fi, că m-o minți, că mai la deal la vale. N-ar fi avut sens să mă răzbun pe trusa de machiaj sau să stau în casă pe canapea, machiată, bosumflată, așteptându-l de la petrecerea burlacilor, urmând să fac crize de isterie. Și, Până la urmă fiecare are dreptul să aleagă unde se distrează, nu? Iar dacă așa simte, așa să facă. Am continuat să aplic bush-ul, ultima fază a machiajului, ba chiar zâmbind, timp în care îi spun la fel de hotărâtă, vorbidu-i din oglindă:

-Da, nu e problemă, o să dau o fugă prin centrul vechi cu Natașa și ne auzim, vedem cum facem pe parcurs. urmând să mă preocupe egalatul cozilor făcute cu tușul.

Vai, câtă stăpânire de sine avea omul ăsta.

-Da, păi oricum, masa rămâne rezervată în partea cealaltă, ăsta e grupul de prieteni de la Hunedoara și tocmai l-am pierdut pe unul din ei. E de bun simț să mă duc la parastas. Vezi că tocmai ți-ai făcut o dâră neagră înspre tâmplă, poți să-mi vorbești și fără să te uiti la mine. Dacă ieși așa nici nu-mi fac griji. a spus mustăcind ironic.

Întotdeauna bărbații vor avea un grup de prieteni de care nu știi, n-ai auzit prea multe, nu i-ai văzut, de pe vremea copilăriei, liceului, armatei, de când era lupul cățel și tu nu prea erai prin peisaj. Doar nu era să stau să îi iau istoricul la mână și prin ce orașe s-a plimbat când tocmai terminasem de machiat și mă aștepta Natașa.

– Da, săracul, îți dai seama prin câte episoade tragice ca ăsta de acum o să treacă el de acum încolo. Chiar trebuie să te duci să îi plângi de milă, că la următoarea petrecere a burlacilor el va sta acasă sau vine zgâriat. Până vine taxi, mă schimb repede și mergem.

Pe cuvânt că râdeam amândoi. Am tras o fustă pe mine, sub pretextul că nu se potrivesc blugii cu încălțările. Am mizat pe faptul că nu era prost. Ne-am urcat în taxi, unde au urmat o serie de întrebări de tipul „ …și unde vă duceți și la cine și cu cine” întrebări degajate, nimic nepotrivit. I-am răspus că la prietenii X sau la prietenii Y de care nici el nu auzise. Îl las la Kogălniceanu, e acolo un bar unde se studiază istoria religiilor, budismul, d-astea, bărbații voștri știu ce zic. L-am sărutat, i-am urat omului distracție plăcută și ne auzim. A fost cu atât mai bine cu cât acest bar era în drumul meu și dacă insista mai mult să mă lase pe mine prima situația devenea și mai ciudată, pentru că da, în mintea lui ceva ceva îi dădea cu virgulă, tocmai pentru că nu era prost.

Eh, suratelor, nu știu dacă a durat o oră, cert e că n-am avut timp să iau 3 guri din bautura pe care o comandasem, n-am avut timp să râd cu a mea de 5 ori, că sună mai sus-numitul:

– Hai, ia-o pe Natașa și hai că ne așteaptă lumea! Am mâncat și coliva, gata!

– Adică va trebui să îl părăsesc pe nenea ăsta de 60 de ani cu mustață și burtă căruia îi puseserăm gând rău?

– I-ai și portofelul când pleci că am lăsat cam mulți bani aici!

Evient că râdeam. Și eu și el. Normal că glumeam și nu, nu era nimic forțat. Era așa cum se înțeleg oamenii inteligenți, subtil și cu umor. Până nici eu nu mă așteptasem să sune așa repede. Și puteam eu să fac altfel? Doară pentru el și pentru clubul ăla mă aranjasem de la început. Nu știu dacă o fi fost dovadă de iubire, nu știu dacă o fi fost test, nu știu dacă o fi fost neliniștea faptului că eram 2 m de picioare goale, pradă hienelor, ceea ce, ca să combat viitoarele comentarii, nu înseamnă că ar fi alergat hienele în gură cu mine, nu știu dacă o fi făcut sau nu „ceva”, nu știu nici dacă eu am fost cea care a câștigat din toată chestunea asta sau așa a făcut el să pară, pentru că noi femeile credem multe și a dracului realitate deformată avem, dar știu că la sfârșit am făcut dragoste, nu război.