Nu, nu meriți ce e mai bun

-Azi am deschis cutia cu amintiri. Un val cu miros de trecut s-a năpustit peste mine, iar eu eram ca un câine care s-a întins pe spate așteptând să fie mângâiat și să se alinte. Parcă aștepam să iasă de acolo și să mă îmbrățișeze. Dar nu pe el îl așteptam, ci vremea aia. Mi-e dor. Mi-e dor de magie, mi-e dor să mă vadă din nou cineva cum mă vedea el, mi-e dor chiar și de minciuni. Bilete de avion, agende, bilete de muzeu, bilețele scrise de mână și datate, stilou și călimară cu cerneală roșie, șervețel cu ruj pe el. Ce ar căuta un șervețel cu ruj? Descoperiserăm prima dată gustul nostru, moelleux au chocolat și cidru de pere, într-un loc în care oamenii valsau pe stradă cu șampanie în mână. Nu aș fi putut să pun asta toată într-o singură poză, nici măcar într-un filmuleț, așa că am luat cu mine șervețelul folosit. E și o sticlă goală de parfum lângă. Îl primisem cadou, înainte să îl cunosc. Mi s-a părut un parfum sec, comun, fără poveste, până când, nu știu cum, l-am purtat o dată cu el, iar el a avut grijă atunci să pună povestea în el. Așa a ajuns parfumul cu care dădeam pe draperii să devină cel mai prețios pentru mine, iar acum îl trag pe nas ca tâmpita dintr-o sticlă goală. Am reușit să obțin ultimul strop din el. Mi se prelinge pe încheietură de-a lungul venelor și nu știu cum să fac să rămână acolo. Mă alint ca o pisică de piciorul trecutului și nu știu dacă e cel mai normal lucru pentru o femeie care e într-o relație. Mai vreau, mai vreau magie!

– E ok, ăsta e rostul amintirilor.

– Păi și cum adică? O să mă complac într-o rutină lungă și o să mă mângâi cu amintirile? Vezi? E paradoxal! Amintirile astea legate de o persoană, ele n-ar fi putut să fie transformate în ceva pe termen lung, căci altfel n-ar mai fi fost amintiri. Și deși atunci îmi doream stabilitate și voiam să îmbătrânim împreună, acum am stabilitate și îmi doresc să mai pun niște amintiri în cutia asta.

– Ai trăit ceva ce ți-a excitat toată ființa. E ca un drog. Vrei mai mult. E natura umană. Dacă îți ia din vină, am aceeași senzație vis-a-vis de o noapte în Paris. A fost singura dată când ea a fost a mea. În noaptea aia ea a fost a mea. În rest am fost împreună. Ani de zile.

-E așa crudă natura umană. Ce ne facem? Unde e soluția?

– Soluția este că uneori găsim, alteori nu. Simplu. Sau depinde de cât compromis acceptăm să nu fim singuri.

-Și cum rămâne cu „Meriți ce e mai bun!”. „Meriți să fii fericită!”.

– Celui care ți-a spus asta nu i-a păsat într-adevăr de tine. Este cel mai otrăvitor sfat pe care îl poți da unei femei. Nu, nu meriți ce e mai bun. Mereu va fi ceva mai bun. Și nu meriți să n-ai nimic, pentru că alergând după ce e mai bun, vei ajunge să nu mai ai nimic. Întotdeauna va exista bărbatul cel mai bun, dar în același timp el nu există. Cu toții avem minusuri, unul are nasul mai cârn, altul are burtă, altul are bani și n-are timp, pe altul îl vei lua în fiecare seară din alt pat, altul e cu sticla, unul e cu cazinourile, unii sunt prea tandri, alții sunt prea duri, alții sunt însurați. Unii știu să mângâie, dar nu știu să vorbească, alții știu să spună, dar mai greu să îți arate, unii rezolvă prin cadouri, alții prin încurajări. Nu la el e problema, la tine este. Îți lipsește jocul, îți lipsește magia. Magia nu există pe termen lung, poate doar episodic, ai văzut tu spectacol de magie cu anii? Bărbații au și ei viețile lor și poate voi sunteți centrul universului nostru, dar noi trebuie să asigurăm un univers care să se învârtă în jurul vostru. Iar pentru asta ne trebuie timp și resurse să pregătim spectacolul. În ideea că meritați ce e mai bun, o să alegi până o să culegi. Nebunia aia care îți lipsește ție o au bărbații când vânează, până când s-au văzut cu vânatul în gură. O mai au și bărbații care iubesc și își permit, dacă te vei uita un pic în relația ta și dacă o vei face cu ochii deschisi, sunt sigur că o vei găsi, dar da, nu o vei găsi mereu. E adevărat și bărbatul se lenevește, dar ești femeie ar trebui să știi cum să gestionezi asta.

– Știu că mă iubește, mi-a spus, mi-a arătat, mi-a demonstrat, dar…

– Dar ce, te-ai plictisit, biata de tine… Poate nu ești făcută pentru relații, poate ești una dintre femeile hoinare, deși mie nu mi s-a părut…

– Nu, îmi doresc familie, îl iubesc, dar când deschid cutia asta încep să mă îndoiesc și mi-e frică să nu mă mint pe mine..

– E normal să-ți fie dor, sunt parte din tine. Ai mai vrea să fii cu unul din ei?

-Nu, Doamne ferește. Nu. Chiar nu. Sau poate sunt făcută să mor singură.

-Nea, ești prea mișto să mori singura la Paris înconjurată de 32 de pisici.

– Nu îmi plac pisicile.

-Vezi nu ești făcută să mori singură. Acceptă-ți trecutul, iartă-i, iartă-te și termină cu prostiile, nu mai chinui omul… Fii deșteaptă, nu meriți ce-i mai bun. Și meriți să fii fericită, oricine merită, dar merită mai întâi să știe ce îl face fericit.

– Fericirea mea e pe părți. Azi sunt fericită pentru că, mâine sunt fericită pentru că și tot așa.

– Bun, atunci găsește un pentru că în fiecare zi.