Ești femeie și ai fost acolo. Ai fost la un moment dat în fața unei vitrine din care n-a trebuit să alegi pantofi, nici genți, nici lenjerie intimă, nici sticluțe cu nemaiîntalnite mirosuri, nici cutiuțe cu conținut menit să îti ajusteze fie urmele momentelor trăite intens care ți se citesc pe față, fie lungimea parului, fie sănătatea unghiilor ori a pielii. N-a trebuit nici să te hotărăști asupra vreunei nuanțe de blush sau de ruj, acolo ar fi fost relativ ușor, în funcție de culoarea tenului, de anotimp, de context, ai ales în jumătate de oră. Te-ai aflat în fața unei vitrine din care a trebuit să alegi, să alegi frumosul care nu se raportează la aparență, să alegi departe de trucuri, de măști, de minciună și cât mai aproape de magia din spatele trucurilor, de adevărul pe care îl deții atunci când ești goală. Te-ai aflat în fața unei vitrine din care să trebuiască să alegi, să alegi într-adevăr și să nu existe posibilitatea de returnare a produsului, iar asta a făcut alegerea și mai grea. A trebuit să alegi exact ce îți trebuie, din nevoie pură și nu din capriciu. A fost genul de alegere care implică responsabilitate, să alegi fiind prezentă la alegere, alegerea cu care nu îți permiți să te răsfeți sau nu ar fi trebuit- e posibil sa fi făcut-o inconștient, fără să știi că joaca cu sufletele e periculoasă. Da, vorbesc despre vitrina din care a trebuit sa îți alegi un suflet.

Tu trebuie sa alegi, ei te forțează sa îi alegi. E la fel ca atunci când te duci la mall și magazinele știu un singur lucru și anume că tu trebuie să cumperi de la ei. Și uită-te pe tine în fața vitrinei cu bărbați care știu că au concurență. Ei sunt puși acolo ca să vândă. Ei toți îți vor vinde ceva. Unii se pricep la marketing mai puțin, alții vin cu o ofertă bogată, pentru unii nu există cerere dar și ei cer, alții au investit în publicitate, în brand, unii se confruntă cu crize de imagine pe care le repară cu strategii, fiecare se uită în vitrina altora si plusează. Ce te faci femeie cu atâta manipulare? Ce te faci, că parcă nu îți mai vine să cumperi cu sufletul.

Bărbatul nu îl poți duce înapoi dacă nu ți se potrivește, nu te poți duce să îl lași de unde l-ai luat, de acolo de la răscruce de decizie și să îl iei pe celălalt ca și cum primul n-ar fi existat, ca și cum primul ar fi fost doar cu o marime mai mic. Bărbatul nu e un singur model pe mai multe mărimi, nu poți să îl porți cu aceeași mândrie și încredere ca pe celălalt ca și cum ai fi dus înapoi pantofii că îți făceau răni și acum ești fericită că ai aceiași pantofi, dar se potrivesc și sunt comozi. Bărbatul n-ar trebui să ți-l alegi fără să îl probezi pentru că ești pe grabă sau n-ai chef, căci știi cum se zice, leneșul mai mult aleargă și scumpul mai mult păgubește și, la fel, nu ar trebui să faci economie, sa îl alegi pe unul în defavoarea celuilalt, doar petru că te costă mai puțin suflet, căci vei plăti mai mult pentru reparații.

E dificil tocmai pentru că bărbatul nu are un preț, tocmai pentru că nu are o perioadă de timp medie în care ar trebui să funcționeze, ca un feon, de exemplu sau o placă de păr. Nu știi când se amortizează investiția. Dacă feonul s-a stricat după 5 ani ți se va părea ok asta, raportat la un preț pe care l-ai plătit pentru el, dar dacă se scurtcircuitează bărbatul, după 5 ani, cum faci? Bărbatul îl iei în rate, plătești suflet periodic pentru el, câteodată și după.

Ce te faci când trebuie să alegi ținând cont de toate astea? Ce bărbat îți iei când în vitrină stau marketingul și publicitatea? Cum vezi dincolo de ele? Simplu! Te dezbraci tu de ale tale. Nu scoți cărțile de credit, ci investești cu sufletul. Dai un suflet dar stai în față. Sună periculos ce zic eu aici dar și sufletul se amortizează în timp.

Ești femeie si ai fost acolo. Ai fost la cumpărături și te-ai plimbat printre vitrine, ai cheltuit bani pe lucruri, i-ai făcut la loc, ai aruncat din ele, ți-ai cumpărat altele, le-ai probat, le-ai îmbrăcat, ai uitat de ele, le-ai găsit după ce ai făcut curat, unele nu ți-au mai plăcut, altele nu mai sunt în termen de mult timp. Ti-au trebuit când le-ai cumpărat, acum nu mai reprezintă nimic și nu te mai reprezintă. La fel se va întâmpla și cu oamenii. Dar cumpără-i cu sufletul și abia atunci vei avea profit: amintiri, povești, trecut, lecții, poate viitor. Iar dacă nu îți mai trebuie, nu-i ține doar pentru că au dormit cu tine, te-au strans în brațe și au fost ai tăi, lasă-i să fie amintirile tale și prezentul altcuiva, așa cum ai făcut cu jucăriile când ai crescut și fă-o zambind că ai trăit de tot sufletul dat.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *