Relațiile nu ar trebui să aibă un început

Acesta este un răspuns la întrebarea: Ce ar trebui sa facă un bărbat să te impresioneze?

Nu-mi trebuie un om să ma înțeleagă, îmi trebuie cineva caruia să îi trebuiască haosul meu. Să îl ia așa, cum e el, de la un capăt la altul, dacă ar putea avea haosul un început sau un sfârșit. Să mă ia fără început și mai ales, fără sfârșit. Nici nu-mi trebuie începutul, oricum e un teatru. Un teatru în care defilăm cu minciunile despre noi. Oricum ne mințim dintotdeauna: părinții exagerează în fața copiilor, începând de la Moș Crăciun si până la „nu o să faci nimic în viață”, copiii își șantajează afectiv părinții, adulții caută să înșele și să se înșele, își perie superiorii în zona profesională și soții în casă; cercetătorii ascund adevăruri față de subiecții experimentelor pentru a nu influența rezultatele cercetării; mas-media deformează cu bună știință informațiile și le ambalează în senzațional, polițiștii înșeală pe cel ce nu știe legea, avocații pledează pentru crime pe care nu le-ar comite și păcălesc în favoarea clienților, militarii ascund informațiile pe front; se minte  pe piața economică, bursa este controlată, s-au trasat granițe cu mine groase de creion, serviciile secrete operează cu informații cheie departe de ochii cetățenilor, statisticile se măsluiesc, doctorii își mint pacienții aflați în metastază, farmaciile îți bagă pe gât alte medicamente decât cele recomandate, cu substanță activă în cantitate mai mică și la prețuri mai mari; se fabrică boli și virusuri “scapă” din laboratoare și apoi ne vând tratamente la prețuri mult prea mari pentru cât ar trebui să coste o viață; ambasadorii pot ucide fără să răspundă în fața legii, iar în casele lor de pe teritoriul țării noastre se aplică legile din țările lor și apoi legea nu te absolvă de vină dacă n-o cunoști; dreptul la liber arbitru este de fațadă atunci când mergi pe stradă bombardat de reclame și te întorci acasă cu afinități pentru branduri care nu îți trebuie, cu produse în pungă la care nu te gândeai că o sa îți trebuiască până când nu le-ai văzut la raft, frumos ambalate și cu sloganuri care îți alimentează nevoile de apreciere și de validare. Până și tu mă citești acum pentru că eu și Facebook-ul ți-am pus sub nas articolul ăsta.

Oricum ne mințim, de ce să vreau începutul? De ce să pierdem timp să ne cautăm pe după tufele aparențelor? De ce dracului nu poți sa înjuri de la prima întâlnire, de ce defilăm cu niște maniere din care facem o paradă și de multe ori și alea greșite? Oricum o să îți bagi și-o să-ți scoți după ceva timp în care m-am prins că tu de fapt știi să te porți și ești manierat, dar acum încă nu ne cunoaștem și nu ne permitem. Oricum de multe ori practicăm aceste maniere ca lăutarii, după ureche, cum am auzit noi din niște surse că ar trebui și astfel sunt încă bărbați care te invită politicos să întri prima într-un local, cu un aer de gentleman și te îndeamnă cu privirea, ca și cum ”Curaj!”, neînțelegând manieratul că tu de fapt îi așteptai manierele și sunt femei care beau cafea sau orice altceva ar bea ele, cu degetul mic ridicat de pe ceașcă, imitând cumva, un aer intelectual, cred. Măcar dacă tot e musai să pari cumva, dacă tot îți trebuie paradă de moment, fa-o în așa fel încât să nu pari penibil. Cred totuși că cele mai bune maniere ar fi sinceritatea și transparența, iar protocolul să existe doar dacă face parte din noi, nu să îl practicăm doar pentru că e „cool” așa cum facem cu engleza când vorbim limba româna sau ce a mai rămas din ea.

De ce nu lăsăm marketingul pentru corporații, de ce ne mai păcălim și noi între noi? De ce ne etalăm în primul raft buzele mărite de contur , sânii ridicați de sutiene sau de doctori, fundul în poziții în care un medic ți-ar pune clar ca și diagnostic lordoza? Ei scot în față mașinile cu stele în frunte, ceasuri, cămăși cu cai și pectorali conturați și carduri de fidelitate pe la restaurante scumpe și apoi ne întrebăm unul pe altul de ce nu ne vedem sufletele…Păi pentru că nu toți putem să filtrăm aparențele ăstea la fel cum de multe ori cumpărăm lucruri care nu ne trebuie, păcăliți de  marketingul de la raft sau de print-uri cu bărbatul/femeia ideal/ă la care aspirăm. În încercarea de a imita perfecțiunea servită de publicitate, ajungem să ne fim accesorii unii altora. Să fii cu bărbatul X devine un capriciu la fel cum îți dorești să ai nu știu ce geantă Chanel, să o porți pe umăr și să fii invidiată. La fel cum și bărbații își doresc femeile, ca mașinile: full option. Cu diferența că femeia full option e rară și nu mereu poate fi cumpărată și nici geanta Chanel nu e accesibilă tuturor femeilor, pentru asta se apelează la copii mai ieftine și mașini la mâna a doua ce pot fi upgradate. Vedeți? Nu contează produsul în sine ci felul în care ne privesc ceilalți când îl purtăm. Nici gelozia nu mai vine din iubire, din sentimentul că ai putea să pierzi ce iubești ci că ar putea să îți ia altul ce e al tău, că îți lovește în orgoliu. Dacă sare la gâtu’ unuia că se uită  insistent la tine sau omu’ te întreabă ceva, poate fără nicio intenție, stai liniștită, nu o face pentru tine, o face pentru el și ego-ul lui.

De ce să vreau începutul? De ce să conteze prima impresie, prima minciună, primul set de minciuni că oricum nu fac casting pentru o piesă de teatru? De ce mă întreabă bărbații „Ce ar trebui să facă un bărbat să te impresioneze?” ? NIMIC. Ce să fac cu impresiile după ce descopăr că au fost doar impresii? Nu vreau să fiu impresionată, nu dau doi bani pe începutul în care niciunul nu vorbește despre defectele lui, în care ne chinuim să fim alții,  începutul pentru care pierdem timp să îl fabricăm în detaliu și apoi să îl practicăm; începutul în care mai avem scăpări să fim noi și apoi cheltuim timp în legătură cu ce o fi zis celălalt despre asta.Și nici pe sexul de la început în care el trebuie, trebuie că așa crede el, să fie cal de cursă lungă pentru ca tu să îl ții minte, fără ca el, probabil, să știe că ti-l vei aminti cu fiecare usturime de după și tu trebuie, tot pentru că așa știm noi că trebuie, să te ridici la standardele unei actrițe porno și să te audă fiecare vecin în parte pentru ca orgoliul lui sa atingă cota 2000. Oricum el va renunța să te mai lase să fii prima, de fiecare dată, după ce vă veți fi cunoscut și oricum tu îți vei dori dragoste mai mult decât sex și până și frustrările vor fi false pentru că s-a pornit cu așteptări false. Oricum e cardio combinat cu streching până să ajungă să se numească măcar sex, oricum e o împerechere a aparențelor. O punere în practică a unor poziții studiate în prealabil, în care el a auzit că îți atinge te miri ce puncte, ori de la alte femei, ori de la alți bărbați care au aflat de la alte femei, și va fi un sex  orbeicăit, pe bâjbâite, iar ca tu să te simți bine va fi o chestiune strict de șansă, de loterie, ca tu să te potrivești placerilor altor femei. Iar tu oricum vei opta pentru pozițiile pe care le-ai testat în oglindă și în care ai văzut că ai arăta mai bine,în care vei părea mai slabă sau să bată lumina mai nu știu cum. Te demachiezi cu teamă și până și dormitul va fi teatral, să facă trimitere la Frumoasa-din-padure-adormită. Dimineața, prima dimineața sau primele dimineți dintre acești străini vor fi apogeul clișeelor, cu lumină multă și stânjeneala de a nu avea măști.

Și tocmai din cauza asta veți ajunge, poate, să nici nu vă mai cunoașteți vreodată și să puneți punct înainte să înceapă, tocmai din cauza începutului, chiar dacă probabil sufletele voastre s-ar fi potrivit. Tocmai de asta relațiile n-ar trebui să aibă început, ar trebui să înceapă cu noi goi, debrăcați de minciună. Tocmai de asta nu vreau sa ma impresioneze niciun bărbat, viața mea nu e o scenă de teatru pentru care se cumpără bilete în primul rând pe nepotisme si impresii și nici eu nu imi cumpăr bilete singură la dezamăgire. Unele femei sunt pentru voi, altele nu și invers. Oricum dacă nu trebuie să rămânem, tot vom pleca, impresionate sau nu.  Și voi la fel.