Draga mea femeie în devenire,

Pe drumul tău vei întâmpina dificultăți, încă de dinainte să te hotărăști să mergi pe el. Poate va dura puțin până să îl găsești, ori poate va dura prea mult pentru cât poți suporta la vremea aceea, dar până vei face asta, amintește-ți să spui NU, clar și răspicat la orice nu ți se potrivește, la orice simți că va fi străin de tine. Modă, călătorii, principii, bărbați, prietene, joburi.

O femeie ce nu știe să refuze nu va fi niciodată o femeie respectată. Iar o femeie care refuză timid va fi percepută la fel ca cea care nu o face. Tu să ai încredere în tine, să știi cât valorezi. Să știi că ești frumoasă, să crezi asta în fiecare zi, altfel vei deveni pradă bărbatului ce va ști să facă complimente pe care tu le vei crede nemeritate. Să mulțumești celor ce ți le dăruiesc, scurt, fără uimire ca și cum ți s-ar cuveni și asta ar fi o armă încărcată îndreptată către el. Dar să nu fii arogantă, pentru că îți vei dori un bărbat inteligent, iar aroganța va fi percepută întotdeauna de un bărbat inteligent ca fiind un complex de inferioritate și atunci îți va găsi slăbiciunea.

Să nu te lași ușor impresionată. Florile se primesc cu bucurie, dar nu arătând mai multă recunoștință celui ce ți le oferă decât aceea a unui gest frumos și meritat. Și pe cadouri când pui mâna vei spune mulțumesc, zâmbind, dar să nu faci greșeala să spui „nu trebuia!”. Ba trebuia, pentru că tu meriți să fii prețuită, iar bărbatul din fața ta trebuie să știe asta. Prețuirea este direct proporțională cu eforturile pe care el le face pentru tine. De la o mică surpriză într-o banală zi de miercuri, până la timpul pe care ți-l acordă. Dacă știi că valorezi mult, să nu te mulțumești cu puțin. Ai voie la capricii, dar doar cât să nu se plictisească și să-l antreneze.  Să nu arăți prea multă îndurare celor ce nu îți sunt pe plac, să nu treci cu vederea grosolăniilor sau gafelor, să fii politicoasă, însă cu cei ce nu înțeleg politețea, să fii tranșantă pentru că reputația ta e mai importantă.

Iubirea și puternicia nu merg mână în mână. Nouă ni s-a oferit prețiosul și nemernicul, totodată, dar de a ierta. Nu transforma din iertare un scop în viață. Iertarea trebuie să vină aleatoriu, tu în viață să nu pornești cu gândul că va trebui să ierți mult, căci mai târziu nu te vei mai putea ierta pe tine. Iar iertarea, dacă e oferită ușor, nu își va mai merita numele. Împacă-te cu ei, cu trecutul, cu tine, uită dacă poți, fă și o concesie, dar nu îți compromite viața. Gândul că ai iertat mult te va face să te simți puternică mai târziu, dar nu și iubită. Lângă un bărbat o femeie trebuie să se simtă iubită, nu puternică. Lor li s-au dat mușchii și puterea, nouă ni s-a dat delicatețea, tenacitatea, această abilitate imensă de a ierta, dar și putere asupra lor. Amintește-ți că poți ierta oamenii și fără să le-o arăți decât atunci când chiar au ajuns să merite.

Să înveți să îți gestionezi emoțiile, mai cu seamă felul în care le arăți. Sentimentele pot fi cât se poate de sincere, însă expunerea lor trebuie să fie calculată. Diferența dintre o femeie și o femelă este că prima își poate înfrâna instinctele. Să te îndrăgostești este frumos, dar adesea poate fi periculos, mai ales dacă nu ai sita fină și uiți că bărbații trebuie trecuți prin teste.Deseori bărbații îi vei pierde când te vei îndrăgosti iremediabil și vei deveni o copilă prostuță. O femeie deșteaptă poate avea orice bărbat își dorește, dacă nu se îndrăgostește de el. Asta nu vei înțelege decât după ce vei aluneca pe panta naivității la capătul căreia te va aștepta un bărbat nesincer. Îndrăgostește-te cât poți până la 25, apoi caută iubiri mature, altfel există șansa să nu ți le mai dorești niciodată. Și ar fi păcat.

Nu te încăpățâna să îi iubești pe alții mai mult decât te iubești pe tine. Tu să îți stabilești drumul tău și să îți înfigi bine tocurile pe el, iar de ar fi să alegi drumul unui bărbat să nu îl alegi decât pe al aceluia care este mai bun decât tine. Noi, femeile, ne dorim acolo în adâncul nostru să fim conduse, iar bărbații au nevoia idioată de posesie, dar lucrurile ies prost tare când ne lăsăm conduse de bărbați mai slab pregătiți decât noi. Când în vâltoarea dragostei ne dăruim bărbaților nepotriviți. Tu, înainte de toate, să fii a ta și mai apoi să fii a unui bărbat.

Să nu confuzi sexul cu iubirea și iubirea cu căsătoria. Adesea iubirea nu e suficientă ca o relație să meargă, iar când începi să faci concesii în fața vieții în numele iubirii, viața te va trezi bine în cel mai dureros fel posibil. Viața are o parte ideală și o parte materială, pe care ori le împaci, ori renunți la una. Să nu îți dorești mai mult decât depinde de tine, dacă vei vrea o viață confortabilă, să fii capabilă să ți-o oferi, dacă vei vrea lux, să fii sigură că doar de tine depinde. Iar apoi să îți dorești un bărbat care să își dorească același lucru și care să te iubească suficient de mult să construiască cu tine. Să iubești oameni cu visuri cel puțin la fel de mari ca ale tale, altfel să te asiguri că îi vei putea iubi de pe drumuri diferite și că vei suporta aceste iubiri ce nu se vor întâmpla în lumea materială. Cel mai important e să iubești bărbatul care este și nu cel care ar trebui să fie.

Nu gândi în termeni de finalitate. Viața e scurtă doar pentru a te determina să iei măsuri și să faci lucruri fără amânare inutilă, dar nu e atât de scurtă pe cât spune clișeul, astfel că tu să înveți să ai timp și răbdare. Dacă nu se întâmplă acum nu înseamnă că nu se va întâmpla niciodată și, oricum, viața are felul ei de a așeza lucrurile. Să nu te temi prea tare pentru iubiri al căror context nu pare favorabil, dar nici să jertfești iubiri sincere alergând după himere. Toate se vor întâmpla la timpul lor, dar până atunci marea ta sarcină este să ai grijă de tine și să fii din ce în ce mai bună.

Să înveți să vorbești atât cât trebuie, nu tot ce știi tu trebuie să știe și cel pe care îl iubești. Secretele unei femei nu le sunt date bărbaților, nici măcar celor ce le-au pus acolo. Asta înseamnă să fii demnă, iar atunci când nu vei putea fi, măcar să fii tăcută. Să ai secrete îți va păstra o oarecare individualitate, despre care tu acum nici nu ai habar cât de importantă e. Acea individualitate îți va oferi mobilitate, îți va oferi încredere, îți va antrena mintea și îți va oferi intimitate. Când le vei fi pierdut pe astea, nu vei mai fi femeie, ci marionetă, o păpușă cu o privire tâmpă ce va cere mereu confirmări cuiva. Nu îți vei mai aparține, vei fi străină de tine. Nu, nu trebuie să fie secrete meschine, pot fi cât se poate de inofensive, dar să fie ale tale.

Să minți de puține ori, doar atunci când va fi neapărat nevoie, altfel îți vei pierde puterea asupra oamenilor, iar adevărul să îl spui pe jumătate celor nepregătiți să îl audă, dar mereu să ți-l spui clar ție.

Să investești în tine în așa fel încât bărbatul să nu vadă doar plăcere în tine, altfel nu vei servi decât unui scop și anume vanității bărbatului. Iar asta, draga mea, e schimbătoare tare. Da știu, viața ta nu se raportează la bărbați, însă îi vei atrage mereu pe aceia potriviți pentru tine la momentul respectiv, iar tu trebuie să îți fii ție potrivită înainte de toate, pentru ca ei să îți fie pe plac. Satisfacțiile sufletești nu ți le va aduce doar trupul.

Și, în sfârșit, să porți mereu dantelă fină pe sub haine. Se va vedea în gesturi și în privire. Să porți doar parfumuri care ți se potrivesc și de mai multe ori pe acela cu care te identifici, oamenii tind să asocieze persoana cu mirosul, iar tu vei vrea să rămâi în amintirea lor.

Să nu pășești degeaba prin viețile lor. Să lași urme. Urme frumoase.

______________________________________________________________________________

Dacă îți plac articolele mele, înseamnă că vrei să citești cartea mea, Nemernici Necesari.

O carte despre noi, aceia care rămânem. Rămânem să ne punem întrebări și să ne luptăm cu răspunsuri. Și despre aceia care pleacă din viețile noastre și ne lasă cele mai frumoase și scurt predate lecții.

„Fiecare persoană care a poposit în viața noastră ne-a lăsat un miros, o muzică, o băutură sau un gust amar. De obicei ni-i amintim pe aceia care le lasă pe toate și nu se mai întorc.”

„Sufletul ei era un vulcan de regrete, în stare latentă, de care ea se hotărâse să se depărteze pentru a se salva.”

Comandă aici! 

Comentarii

comentarii

Written by AndraFaraZahar
Din suflet mi-am făcut stilou, iar din scrum cerneală. Din orice scrum, dar nu de zahăr. Fără îndulcitori, fără conservanţi vi le spun verde în suflet. De mă vei vrea, de ma vei urî sau mă vei devora, fă-o cu înverșunare, oricum niciunul nu știm care cine suntem.