Sunt ele, curvele, domnilor…

Sunt ele, domnilor porci, care cu trupuri firave întâmpină zorii și țin lăsarea serii pe umeri până vă sunt pleoapele ușoare și abia apoi dorm liniștite. Ele, la care alergați neputincioși cu tricourile pătate și cămășile șifonate, ele care, cu mâini prea mici pentru câtă pricepe încape în ele, repară orice cută, orice obstacol vă șifonează bărbația și nu o fac pentru că voi n-ați putea și nici voi nu le cereți din incompetență. Ci din iubire. Sunt ele, care cu iubire ordonează și vă ordonează viețile, în felul lor haotic, dar le ordonează.

Sunt ele, care au ochi pentru fiecare culoare și toate rudele și afinii culorilor, care au apucături ciudate de zeițe, cu băile temple de îmbălsămare, pline de cutioare și sticluțe și prosopele, în care dispar jumate de zi. Ele, cu sertare și sertărașe pline de inutilități, fiecare în locuri bine știute doar de ele, la care aleargă hotărâte și se întorc cu câte un remediu pentru orice problemă de-a voastră. Ele care bandajează cu dragoste orice rană mică de bărbat, ele care bandajează orgolii, care dezinfectează cu grijă zgârieturi de gheare de femeie și sărută cuminți cicatrici.

Sunt ele care niciodată n-au timp, ele care își trag seva din panică și grijă, ele care duc la bun sfârșit proiecte, în fața oricărui deadline, dar pentru care cheltuie jumate din timpul alocat să se plângă. Ele care din timpul pe care nu îl au, găsesc întotdeauna minute sau ore pentru orice piedică apare în drumul vostru, care întotdeauna găsesc timp să iubească și să arate.

Sunt ele, singurele în fața cărora logica bărbatului pălește. Ele sunt ce niciun geniu de bărbat n-ar putea să pună într-o ecuație, ce matematica și mecanica n-au să poată explica. Ele, femeile, sunt axiomele voastre, domnilor. Ele, care deși duc mereu lipsă de haine, apar ireproșabile la brațul vostru, care sting nervozitatea minutelor întârziate cu uimire și zâmbet, care potolesc cele mai mari nereușite cu brațe calde cu care, oricât de mici, ar încălzi cel mai mare bărbat. Ele, pe al căror umăr stă liniștea, cu a căror  mângâiere lipsită de putere așază puterea în voi. Ele care cu strângeri blânde de mână vă ridică de jos, vă scutură, vă așază cravata, vă îndreaptă umerii, vă sărută și vă așteaptă să vă întoarceți înapoi cu realizări.

Ele care vă cheamă cu degetul și apoi vă întorc spatele, care ademenesc prin parfumuri și vă alungă prefăcute, ca să vă întoarceți. Care trezesc în voi animale de care habar n-aveați că le sunteți vizuină și joacă șah cu demoni cu care v-ați luptat vieți de unii singuri. Care îmbină perfect orice bucată de material, textură sau model și apoi defilează sfidător prin mintea voastră. Ele, care vă privesc inocent când vă doriți și drăcesc atunci când nu vă așteptați, care din prea multă iubire se lasă posedate până la ultima lor urmă de femei și apoi se ridică și merg ca și cum ar fi ale nimănui. Care cheltuie timp și bani pe lenjerii fine pe care voi nici nu le observați, dar fără de care nu v-ați mai năpusti la fel asupra lor. Care investesc energie în decoruri și lumânari și mirosuri și testează intensitatea luminii și poziții în care să vă aștepte și apoi se supără că n-ați observat sau apreciat sau că ați stricat planul.

Ele sunt cele în fața cărora și cel mai puternic bărbat va îngenunchia o dată în viață, fie să se dea pe el, fie să îi ridice jucăria de jos sau să o încalțe atunci când nu mai poate. Sunt ele, nebunele, care se cuibăresc să plângă la gâtul și în brațele a ce le-a făcut să plângă. Care vă trimit la dracu’ și apoi vă trag de mână să nu plecați. Ele care se ceartă cu voi de prea mult dor, ele cărora niciodată nu le ajunge nimic, nici haine, nici pantofi, nici genți, nici declarații, nici iubirea voastră oricât de mare. Care poartă veșminte subțiri când e frig și nu se plâng. Care poartă cu capul sus dureri care ar fi pus la pat orice bărbat. Care își găsesc curajul chiar și atunci când voi îl pierdeți pe al vostru, care trebuie să fie bărbat pentru amândoi când nasc și să vă menajeze cu emoțiile de după.

Sunt ele care n-au cucerit prea multe lumi, în lumea asta, dar pentru care lumi întregi au fost cucerite. Sunt ele pentru care voi, domnilor, v-ați ascuțit săbii și ați învins laşitatea. Sunt ele care și-au înghițit frica să n-o simțiți în sărutul de rămas bun, sunt ele care au rupt teama pe genunchi să v-o micească pe a voastră și cu care s-au luptat singure mai apoi. S-au luptat singure cu frica lor și cu lipsa voastră atunci când le-ați plecat de acasă.

Sunt ele, care v-au dat viață și în care voi, la rândul vostru sădiți viață. Sunt ele care în brațele voastre se așază și vă pun viață pe brațe, sunt ele care v-au ținut la piept. Sunt ele, femeile în brațele cărora v-ați născut și pe brațele cărora o să muriți. Ele, fără de care orice palat ar fi gol și orice imperiu ar fi searbăd. Sunt ele, mamele, surorile, iubitele, amantele, soțiile, fiicele. Ele, care cu guri mari de femeie, în lipsa recunoștinței voastre, v-au numit porci.

Sunt ele, curvele, domnilor porci.