Tu nu înțelegi. Tu ești bărbat.
Tu nu înțelegi. Nu înțelegi nici când vreau timp cu tine și ti se pare că sunt posesivă, nici de ce am o problemă cu telefonul tău atunci când te aștept cu sufletul la gură să ajungi acasă, iar pentru tine relaxarea stă în lucruri virtuale. Doar ce ar fi de înțeles, că sunt femeie și sunt nebună și duc lipsă de atenție, nu?
Tu nu înțelegi. Ești bărbat și îți este imposibil să înțelegi când îți prezint problemele pentru că vreau să venim cu soluții, iar tu le percepi ca pe certuri. Nu înțelegi că dezbaterile trebuie duse la bun sfârșit, nu lăsate să atârne ca să ne cadă în cap mai târziu. O fac pentru că știu că dacă le îngropăm vor apărea la următoarea ceartă și atunci chiar se va numi ceartă. Te bat la cap cu ele, tocmai pentru că nu vreau să ne certăm, pentru că nu vreau să pierd ce avem. Ciudat, nu? Cine ar fi zis?
Tu spui că a devenit o obișnuință și nu mai suporți să discuți aceleași probleme, iar eu nu pot să fiu de acord, pentru că nu pot ascunde gunoiul sub preș. Tu nu pricepi și vezi doar reacții nefondate, nu poți privi dincolo de ele. Sunt eu nebună și îmi fac idei sau fugi tu de adevăr? Știai că ideile alea de femeie nebună își au rădăcina în faptul că tu pur și simplu te încăpățânezi să nu înțelegi? Din orgoliu, din lene sau din faptul că nu suporți să am dreptate. Și nu, nu am mereu dreptate, poate de aceea mă supără așa tare, că nu trebuie mereu să îmi dai dreptate și nu o faci nici atunci când ar trebui. Știi și tu că ar trebui.
Nu pricepi sub nicio formă de ce mă supăr atunci când vreau să îți pregătesc surprize, vreau să avem momentele noastre și încerc să creez amintiri. Inconștientă poate, dar îmi asum că voi rămâne cu ele dacă vom pleca pe drumuri diferite. Nu înțelegi de ce mă întristez când fix în momentele astea apare câte un prieten de al tău sau altcineva cu prioritate chiar și pe interzis. Dar așa sunt eu nebună, ție sigur ți-ar conveni de-ar fi invers și ai fi fericit.
Nu este nicio modalitate prin care tu să înțelegi de ce sunt tristă când nu știi să spui NU celorlalți, iar eu pentru că sunt acolo, pot fi amânată. Poate vei înțelege când se vor schimba rolurile. Sau când nu vor mai fi roluri de jucat.
Tu n-ai cum să înțelegi ce înseamnă să vrei planuri de viitor cu un bărbat care se poartă ca un copil de multe ori și n-ai să poți înțelege niciodată cum sapă dezamăgirea în inima unei femei când își pune speranțele pe brațele unui copil mult prea ocupat să se alinte. Ce n-ai înțeles tu este că eu nu sunt maică-ta și cu toată iubirea pe care ți-o port, pot să te țin la colț oricât te-ai da tu cu fundul de pământ.
Tu ești bărbat și nu ai băgat la cap până acum că și sufletul femeii obosește, că și așteptarea își mai luxează câte o gleznă și că speranța își mai dă câte o palmă singură. Dar că astea se întâmplă de la sine și nu când vrei tu să le pui pe pauză și atunci e momentul în care începi să pierzi teren. E momentul în care începi să aluneci ușor pe panta neîncrederii și deși ea, femeia, îți întinde mâna și nu te lasă să cazi pentru că te iubește, tot va trebui să te lovești puțin să te trezești. Dar nu va putea la nesfârșit.
E momentul acela în care femeia devine înțeleaptă. Poate dacă n-ar fi trecut-o prin atâtea și-ar fi păstrat naivitatea. Dar vine un ultim moment când așteaptă să vadă dacă măcar din asta vei înțelege ceva. Ori de aici încolo, există două variante: mergi pe același drum și cazi singur sau reconfigurezi traseul și te ține de mână.
Înțelegi?
______________________________________________________________________________
Dacă îți plac articolele mele, înseamnă că vrei să citești cartea mea, Nemernici Necesari.
O carte despre noi, aceia care rămânem. Rămânem să ne punem întrebări și să ne luptăm cu răspunsuri. Și despre aceia care pleacă din viețile noastre și ne lasă cele mai frumoase și scurt predate lecții.
„Fiecare persoană care a poposit în viața noastră ne-a lăsat un miros, o muzică, o băutură sau un gust amar. De obicei ni-i amintim pe aceia care le lasă pe toate și nu se mai întorc.”
„Sufletul ei era un vulcan de regrete, în stare latentă, de care ea se hotărâse să se depărteze pentru a se salva.”